Florinel Pop este medic primar Anatomie Patologică, Doctor în Ştiinţe Medicale în cadrul Clinicilor Medcenter.

În fiecare an, în întreaga lume, au fost înregistrate mai mult de 400.000 de cazuri noi de cancer de col uterin şi s-au raportat mai mult de 200.000 de cazuri de deces datorate cancerului de col uterin, făcând din acest tip de cancer a doua cauză de deces după cancerul de sân. Depistarea precoce a apariţiei acestei infecţii poate fi un factor determinant în lupta cu cancerul şi vindecarea lui.

HPV - Un virus despre care ar trebui sã se ştie mai multe
Virusul Papilloma sau Virusul Uman Papilloma (HPV) face parte din familia Papovaviridae. Este un virus mic, fãrã anvelopã, având o capsidã icosaedricã cu diametrul de 45-55nm şi conţine un genom format dintr-un lanţ circular, dublu catenar de ADN, de aproximativ 8 Kbp.

Proteinele structurale L (Late) ce formeazã capsida diferã la subtipurile de HPV şi se exprimã în fazele finale de multiplicare a ciclului viral. L1 este forma cea mai frecventã a acestor proteine.

În schimb, proteinele E (Early) sunt exprimate în fazele iniţiale ale ciclului şi determinã modificãri în procesele de sintezã a proteinelor în celula gazdã, sau sunt implicate în sinteza ADN-ului viral. Proteinele rezultate prin activarea genelor virale E6 şi E7 pot interfera cu metabolismul celular, favorizând transformarea neoplazicã a celulei gazdã, prin cuplarea cu produsul genelor p53 si Rb.

HPV - Un virus înşelãtor
Luând ca exemplu secvenţa L1, pot fi identificate mai mult de 100 de genotipuri diferite de Papillomavirus. Dintre acestea aproxinativ 70 de tulpini sunt implicate in patologia umana.  Virusul infecteaza celulele bazale din tesuturile epiteliale scuamoase stratificate, din piele şi din mucoasã producand leziuni ca: veruci, condiloame şi leziuni neoplazice canceroase şi precanceroase.

În funcţie de tipul de risc oncogenic sau de frecvenţa izolãrii virusului HPV din leziunile canceroase sau precanceroase, acesta se poate împãrţi în douã grupe:
- HPV cu risc mare (HR) – riscul oncogenic este mediu spre mare, aceastã grupã de virusuri fiind cel mai frecvent asociatã cu apariţia celor mai grave leziuni.
- HPV cu risc mic (LR) – riscul oncogenic fiind mic, pânã acum, acest tip de virus a fost izolat doar în leziunile benigne.

În anumite circumstanţe, ADN-ul viral se poate integra în genomul celulei umane. Acest lucru poate cauza pierderea unor pãrţi din genomul viral, determinând dificultãţi în diagnosticul, genotiparea şi urmãrirea cazurilor pozitive, mai ales dacã pierderea are loc la nivelul genei L1.

HPV - Un virus de diagnosticat
Infecţia se transmite mai ales prin contact sexual; rãspândirea virusului prin folosirea aceloraşi obiecte este foarte rarã.
S-a estimat cã cel puţin 75% din femeile active sexual se infecteazã cel puţin o datã cu unul din tipurile de virus HPV.
Virusul HPV este implicat, în majoritatea cazurilor, în neoplasmul penian şi rectal. Numãrul leziunilor neoplazice este substanţial mai mic la bãrbaţi decât la femei.
HPV HR ADN a fost izolat în 99.7 % din cazurile de cancer de col uterin şi în 50 % din aceste cazuri a fost implicat genotipul 16.
În timpul sarcinii, virusul poate fi transmis de la mamã la fãt în timpul travaliului, deşi s-a luat în considerare şi transmiterea transplacentarã, deoarece HPV ADN a fost detectat şi în lichidul amniotic.

Investirea în prevenire
Este important de ştiut urmãtorul fapt: cancerul de col uterin este o boalã care poate fi complet tratatã dacã este diagnosticatã la timp, intervalul de timp scurs între momentul infecţiei şi apariţia cancerului putând fi şi de câţiva ani (10-30).

Protocolul de diagnostic recomandã femeilor active sexual, cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani, efectuarea testului Babeş-Papanicolau 1 datã pe an. Dupã vârsta de 40-50 ani, se recomandã efectuarea testului în fiecare an, indiferent de existenţa sau lipsa activitãţii sexuale.

Pe lângã progresia infecţiei cu HPV, apariţia cancerului de col uterin necesitã şi prezenţa altor cofactori cum ar fi: imunosupresia, infecţii mai vechi cu virus herpetic tip 2 sau cu Chlamydia trachomatis, consumul excesiv de alcool, tutun, contraceptive orale şi expunerea la factori cancerigeni.

ProDect CHIP HPV TYPING
Testul molecular ProDect CHIP HPV TYPING permite detecţia HPV-ului chiar şi în cazurile în care genomul viral este integrat în genomul celular, datoritã identificãrii diferitelor secvenţe de ADN viral, incluzând regiunea L1 dar şi regiunea E6 şi E7, ceea ce permite diferenţierea a 19 dintre cele mai frecvente tipuri de HPV din care 14 sunt clasificate cu risc mediu spre mare
(16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68, 73) şi 5 cu risc oncogenic mic (6, 11, 42, 43, 44).

În combinaţie cu examenul Babeş-Papanicolau, testul ProDect CHIP HPV TYPING s-a dovedit a fi o metodã foarte bunã pentru screening-ul citologic şi molecular al infecţiei cu HPV.

Clinicile Medcenter pun la dispoziţia pacientelor  posibilitatea efectuarii testului molecular pentru diagnosticul infectiilor cu HPV, impreuna cu testul Babeş-Papanicolau, printr-o ofertă specială creată pentru femei. 

Prelevarea probelor
Pacientele trebuie să se prezinte la medicul ginecolog pentru prelevarea probele necesare pentru depistarea HPV, cât şi pentru examenul Babeş-Papanicolau. Acestea se vor preleva de către medic, de la nivelul colului uterin.

Pregătirea pacientei
Pregătirea pacientelor înainte de prelevarea probelor constă în evitarea spălăturilor intravaginale timp de 24 ore înainte de prezentarea la medic şi evitarea contactului sexual timp de 48 ore.

Diagnosticarea infecţiilor cu HPV şi prevenţia cancerului de col uterin

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.