Până la a­i învăţa pe micuţi cum să­şi îngrijească dinţişorii, mama trebuie înainte de toate, încă din perioada sarcinii, să respecte ea însăşi un program alimentar echilibrat, hrănitor, bogat în proteine, vitamine şi minerale.

Cum se realizează la copii îngrijirea cavităţii bucale?
La vârsta de 6 luni începe erupţia dentiţiei temporare (dinţii de lapte). Ordinea lor de apariţie este diferită:
- incisivii centrali la 6 luni;
- incisivii laterali la vârsta de 1 an;
- primii molari la vârsta de 1 an şi jumătate;
- caninii la vârsta de 2 ani;
- molarii secunzi la vârsta de 2 ani şi jumătate.

Înainte de erupţia dentară, igiena orală se va realiza prin curăţarea gingiilor după fiecare masă cu ajutorul unui tifon înmuiat în apă sau ceai de muşeţel. Odată cu apariţia dinţilor se va folosi o periuţă de dinţi specială, cu păr moale, sub formă de degetar, care se introduce pe degetul mamei. La această vârstă, igiena este pur mecanică, nu şi chimică (fără pastă de dinţi). Nu folosi aceleaşi tacâmuri cu copiii pentru că saliva de pe tacåmuri conţine bacterii cauzatoare ale cariei.

Deja de la vârsta de 3 ani copilul îşi poate peria singur dinţii dimineaţa şi seara, dar sub supraveghere şi, după fiecare periere, i se vor verifica dinţişorii dacă sunt curaţi. Când are loc erupţia dinţilor permanenţi, în jurul vârstei de 6 ani (considerată şi „vârsta critică“), copilul poate fi învăţat să folosească şi apa de gură, dar sub supraveghere, pentru a nu o înghiţi. Periuţa se va schimba o dată la 3­4 luni.

Trebuie asigurat un supliment de fluor pentru întărirea smalţului dinţilor. Atenţie însă că fluorul în cantităţi mari poate fi toxic. Medicii stomatologi recomadă fluorizarea de două ori pe an, local: sub formă de clătiri sau soluţii, gel, în gutiere prefabricate sau confecţionate în cabinete stomatologice.

Periajul dinţilor
Copiii trebuie obişnuiţi de timpuriu cu respectarea regulilor de igienă orală. Periajul dinţilor contribuie la curăţarea atât a dinţilor, cât şi a gingiilor. Atenţia nu trebuie orientată asupra timpului dedicat curăţării cât a modului de realizare. Sunt necesare doar 3­5 minute pentru un periaj corect, prin mişcări uşoare, curăţând concomitent şi gingia. Se perie faţetele dinţilor prin mişcări verticale, de sus în jos şi invers, la fel şi pentru grupul lateral (măsele). În plus, sunt necesare şi mişcări circulare, pe suprafeţele ocluzale (faţa cu care dinţii muşcă) atât la maxilar, cât şi la mandibulă. Ultima se va curăţa limba, cu mişcări dinspre interior spre exterior, cu scopul îndepărtării bacteriilor depuse pe suprafaţa ei. După curăţarea dinţilor se va clăti gura pentru o mai bună igienizare.

Vizitele la stomatolog
Copiii se vor obişnui să viziteze doctorul stomatolog încă de la vârsta de un an. Vizitele trebuie să fie periodice. Programarea micuţului la control de timpuriu are, de asemenea, avantajul de a­l obişnui pe acesta atât cu medicul, cât şi cu tot ceea ce presupune un cabinet stomatologic. În felul acesta, copilul nu va mai dezvolta fobia de stomatolog. În relaţia cu medicul, copilul proiectează asupra lui posibila figură autoritară cu care a avut relaţii în trecut şi, în felul acesta, are loc apărarea eului împotriva agresiunii din afară. Bineînţeles că la dezvoltarea acestui pattern contribuie şi educaţia necorespunzătoare a părinţilor cu ameninţări pe teme medicale.

Când soseşte ziua vizitei la cabinetul stomatologic, copilul îi asaltează pe părinţi cu tot felul de întrebări. Întotdeauna trebuie să­i răspunzi copilului spunându­i adevărul: explică-i manoperele ce îi vor fi efectuate într­un limbaj accesibil vârstei lui, foloseşte procedee artistice corespunzătoare imaginii animiste despre lume (freza este „albinuţa care face curat“, caria este „gândacul care ne mănâncă dinţişorii“, „viermişorul care face pui“). Vorbindu­le copiilor pe „limba lor“, cu răbdare, prietenie şi fără a le ascunde adevărul, ei se vor simţi în siguranţă.

Ce zice stomatologul
Înainte de a fi aduşi la cabinetul stomatologic, părinţii au datoria de a le insufla copiilor rolul medicului, acela de a face bine şi să li se descrie cabinetul, inclusiv instrumentele (doctorul lucrează cu o oglindă mică pentru a vedea dinţişorii, cu albinuţe etc.) "Copilul este bine să fie însoţit de unul dintre părinţi, şi nu de bunici sau fraţi, în preajma cărora acesta va deveni alintat şi va refuza să coopereze. În ziua de azi, copilul nu mai are motive să se teamă nici de anestezice, pentru că au apărut anestezicele de suprafaţă, geluri care sunt parfumate, au miros de fructe, spray­uri.

Ca procedeu de profilaxie, se va aduce copilul la control o dată sau de două ori pe an. Chiar începând cu vârsta de 3­4 ani se pot prevedea eventualele anomalii dento­maxilare care pot apărea pe parcursul permutării dinţilor de lapte cu cei permanenţi. După vârsta de 7 ani se va face o ortopantomografie pentru a se vedea prezenţa, dispoziţia şi gradul de mineralizare a mugurilor dentari, dezvoltarea osoasă. Alimentaţia trebuie să fie bogată în crudităţi, fructe, legume şi substanţe neacide.

De reţinut este faptul că harta cavităţii bucale a copilului reflectă istoricul sarcinii mamei", spune Mariana Smădu, medic primar stomatolog, medic primar ortodont, cu competenţă pe radiodiagnostic), Grup ªcolar Gh. Asachi.

PUBLICITATE

Îngrijirea orală a celor mici



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.