Prof. univ. dr. Ioan-Bradu Iamandescu este preşedintele Societăţii Române de Psihosomatică Aplicată şi Medicină Comportamentală.

Stresul este o stare de tensiune, încordare şi disconfort. El apare atunci când nu suntem capabili să rezolvăm o dificultate, iar efortul depus ne dezorganizează viaţa. Stresul psihic este un caz particular, înscris în sfera noţiunii de „stres general", fiind declanşat de anumiţi agenţi stresori: cei psihologici.

Există două tipuri de stres psihic. Stresul pozitiv (eustres) este cel provocat de evenimente pozitive, plăcute. Stresul negativ (distres), cel mai întâlnit, este provocat de situaţii neplăcute şi de evenimente negative. Din nefericire, în cele mai multe cazuri, stresul pozitiv tinde să se transforme în stres negativ. Individul va căuta instinctiv repetarea situaţiei generatoare de plăcere, lucru nu întotdeauna la îndemână. Dar simpla repetare a evenimentului respectiv nu e suficientă, e nevoie de o schimbare care, dacă nu se produce, va cauza tot suferinţă. Înţelepciunea populară a surprins de altfel acest fenomen în zicala „Tot ce-i mult, nu-i bun".

„Agenţii stresori" sunt evenimente de viaţă sau circumstanţe capabile de a ne modifica, fie şi temporar, starea de echilibru psihic. În această categorie situăm atât cele mai comune situaţii neplăcute şi evenimente negative (numite convenţional distresuri), cât şi evenimentele pozitive (eustresuri). Ambele generează un dezechilibru, dar de sens contrar, cu efecte vizibile în plan hormonal. Dacă în cazul distresului, organismul secretă predominant adrenalină şi cortizol, în eustresuri organismul produce o cantitate crescută de endorfine (substanţe înrudite cu morfina). Efectele pe termen lung sunt şi ele complet diferite. În cazul stresului negativ, secreţia crescută de cortizol poate duce la o epuizare precoce a sistemului imunitar („imunodepresie"), precum şi o predispoziţie crescută la boli cronice şi cancere, lucru întâlnit frecvent la oamenii care au avut o viaţă plină de necazuri.

Agenţii stresori sunt greu de evitat
Programul „Roy Masters“ consideră că dobândirea sănătăţii şi combaterea stresului se pot face numai prin creşterea autocontrolului şi a încrederii în propriile forţe. Pentru atingerea acestui scop sunt necesare câteva condiţii:
- sesizarea intrării în situaţia de stres şi cercetarea cauzelor acesteia;
- respingerea tentaţiei de combatere a tensiunii psihice cu ajutorul relaxantelor tradiţionale şi iluzorii (alcool, fumat, sedative etc.);
- aplicarea de exerciţii de relaxare şi de control al emoţiilor negative (însuşite cu ajutorul psihologului).

În categoria celor mai cunoscuţi agenţi stresori, specifici omului modern, se situează:
•frustrările de ordin profesional, de statut social;
•conflictele multiple cărora trebuie să le facem faţă (acestea interferând adeseori cu propriile noastre nevoi şi dorinţe);
•stările de suprasolicitare în plan motivaţional, afectiv sau cognitiv;
•anticiparea unor ameninţări sau chiar existenţa unora reale la adresa integrităţii noastre fizice şi psihice.

De-a lungul timpului s-au făcut numeroase încercări de a evidenţia evenimentele de viaţă care ar aduce un risc crescut de îmbolnăvire. În anii '70 au început primele cercetări privind agenţii stresori, dar rezultatele nu indicau soluţii practice deoarece, în bună parte, situaţiile incriminate erau inevitabile. Evenimente precum decesul unui membru de familie apropiat, îmbolnăvirea, pensionarea, pierderea serviciului sunt greu de evitat. De aceea, în timp, accentul s-a deplasat spre felul în care oamenii se raportează la situaţie, spre modalităţile lor de a face faţă stresului.

Stresul psihic cauzeaz` boli fizice. Distresul (stresul psihic negativ) îşi difuzează unda de şoc în tot organismul. Acolo unde există un organ „fragil" îşi concentrează efectele nocive şi va produce îmbolnăvire. De exemplu, în timpul cutremurului din 1977 s-a constatat că numărul îmbolnăvirilor a crescut vertiginos. Au crescut impresionant cazurile de ulcer, infarct miocardic, diabet. Alţii nu au făcut astfel de boli psihosomatice, dar, în schimb, „s-au dereglat psihic", acuzând tulburări persistente de tipul nervozităţii, insomniei, tristeţii şi lipsei de poftă de viaţă. Stresul poate fi amplificat printr-o suprareacţie, numită de psihologi stres psihic secundar. De exemplu, cazurile de insolaţie, o senzaţie dureroasă sau o stare febrilă generează la individul afectat un disconfort somatic care induce un veritabil stres în plan psihic. De cele mai multe ori, acest stres este amplificat de către om, prin evaluarea consecinţelor posibile asupra sănătăţii (boala severă), dar şi ale aspiraţiilor sale imediate (trebuie să întrerupă plaja pentru câteva zile).

Stresul ucide atât manageri, cât şi angajaţi
Distresul (stresul negativ) este termenul ce desemnează stresurile care au un potenţial nociv pentru organism. Distresul cumulează calităţile de factor de risc pentru sănătate, deoarece determină individul stresat să adopte conduite nocive: fumatul, alcoolul în exces, drogurile sau imprudenţa la volan. Hormonii eliberaţi în cursul distresului (catecolaminele şi cortizolul) pot favoriza bolile cardiovasculare şi cancerul. Un alt efect major al stresului este scăderea imunităţii generale, a rezistenţei organismului la infecţii. Dacă acum 50 de ani bolile cauzate de stres erau frecvente doar în rândul şefilor, acum atât managerii, cât şi angajaţii suferă de stres. Inclusiv muncitorii necalificaţi sunt diagnosticaţi cu maladii produse de stres.

Stresul pozitiv
Eustresul reprezintă tot o stare de stres, care produce reacţii fiziologice şi psihice importante. În acest caz, agenţii stresori sunt stimuli cu semnificaţie benefică pentru individ, excitanţi plăcuţi ai ambianţei sau trăiri psihice pozitive ori „palpitante", de la emoţii până la sentimente. Evident, consecinţele eustresului pentru organism sunt, în general, favorabile. Nu trebuie confundat cu orice emoţie plăcută. Dar poate fi indus de splendorile naturii, de comorile artei autentice, dar şi ale artei de „consum". Revederea unei persoane foarte dragi, aflarea veştii reuşitei la un examen, un spectacol comic „epuizant" prin accesele de râs frecvente, dar şi un film horror, dacă „senzaţiile tari" nu depăşesc limita la toleranţă a individului, se pot constitui în situaţii de eustres. Tot în cadrul eustresului se mai includ şi stările de excitaţie sexuală sau meciurile de fotbal în care suporterul trăieşte victoria echipei favorite.

Stresul pozitiv produce dependenţă psihică.
În stările de stres pozitiv, endorfinele produc o stare subiectivă de bine, şi chiar un grad de analgezie dar şi în acest caz există un risc, derivat din predispoziţia spre apariţia unei dependenţe psihologice. Individul va căuta instinctiv repetarea situaţiei generatoare de plăcere.

Caz
Virgil are 37 ani. Este căsătorit, are doi copii şi lucrează de 6 luni la o firmă de calculatoare. Directorul firmei, „pensionatul la datorie", cum l-au poreclit subalternii, face vizite zilnice, soldate, de regulă, cu frisoane în rândul colegilor. De două săptămâni, firma încearcă să onoreze o comandă, într-un termen nemilos de scurt. Comanda este esenţială, de ea depinde viitorul firmei. Dacă nu o îndeplinesc la timp, va falimenta. Virgil şi-a dublat numărul de ţigări, dar şi de cafele. Somnul a încetat să vină seara în mod natural, fiind necesare două pahare de whisky pentru a-l cufunda în lumea viselor. De plecările la munte, care aveau loc cel puţin o dată pe lună, nici nu mai poate fi vorba.

Relaxarea în familie a rămas o amintire. Soţia lui a devenit foarte arţăgoasă, de circa 6 luni, din cauza unor dureri genitale cărora medicii n-au reuşit să le găsească vreo explicaţie. În plus, ea se mai vaită şi de dureri de cap, de oboseală permanentă. Din fericire, Virgil împărtăşeşte cu multă plăcere pasiunea băieţelului său cel mai mic pentru trenuleţele electrice, cu toate că în ultimele săptămâni nu au mai avut ocazia să se joace împreună.

Până acum, masa de la ora 18.00 era masa principală a zilei, deoarece dimineaţa şi la prânz mănâncă sandwich-uri, adesea la un fast-food. Dar acum ia masa spre ora 9 seara. "Silueta" lui Virgil a cam dispărut şi a început să se îngraşe. Au apărut palpitaţii, arsuri în capul pieptului şi o creştere oscilantă a valorilor tensiunii arteriale.

Virgil este pus în faţa unor schimbări care îi solicită eforturi suplimentare. Aceste stresuri zilnice, pe lângă cel major, cauzat de perspectiva falimentului, îi modifică obiceiurile (consumă mai mult tutun, alcool, cafea) şi îi ameninţă sănătatea (are insomnie, dureri de stomac, creşteri ale valorilor tensiunii arteriale). Supapele faţă de această presiune - relaţiile sale cu familia, excursiile la munte, chiar şi audiţiile muzicale - sunt, şi ele, mai rar utilizate sau devin ineficiente.

PUBLICITATE

Ce este stresul?



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.