![]() |
Fobia socialăEste adesea confundată cu timiditatea în relaţiile sociale sau definită ca emotivitate exagerată în situaţii de genul examenelor, vorbitul în public... Laura Constantinescu |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Laura Constantinescu este medic specialist psihiatru, Spitalul de psihiatrie Alexandru Obregia
Adesea confundată cu timiditatea în relaţiile sociale sau definită ca emotivitate exagerată în situaţii de genul examenelor, vorbitul în public, fobia socială a fost acceptată ca un „dat“ Şi foarte multă vreme a fost privită ca o trăsătură de personalitate.
Afirmaţii ca „sunt timid din fire" sau „sunt foarte emotiv" atestă acest lucru. Foarte mulţi oameni simt cum le bate inima mai repede sau le transpiră mâinile în anumite situaţii sociale pe care le înfruntă cu teamă sau cu un anume grad de tensiune interioară. Nu este neobişnuit să fii anxios atunci când mergi la prima întâlnire cu cineva, când trebuie să vorbeşti în public, când mergi la o petrecere unde este multă lume necunoscută sau când iei masa cu şeful.
Nu pot vorbi în public
Ceea ce este diferit la fobia socială, cunoscută şi sub denumirea de anxietate socială, este teama foarte puternică şi persistentă de a fi judecat de alţi oameni sau de a te purta într-un fel nepotrivit, ridicol şi, în consecinţă, umilitor în situaţiile respective. Gândul că ai putea fi în centrul atenţiei sau că ai putea atrage privirile tuturor printr-un comportament nepotrivit devine de nesuportat. Expunerea la astfel de situaţii duce la manifestări anxioase care pot atinge cotele unui atac de panică. Poţi să roşeşti, să ai palpitaţii, respiraţia să devină neregulată, să-ţi tremure mâinile, să transpiri abundent, să ai ameţeli şi greaţă.
În momentul apariţiei acestor simptome, teama cea mai mare e că ceilalţi le vor sesiza şi vei sfârşi prin a te face de râs. O persoană care suferă de fobie socială îndură cu stoicism anxietatea şi nu este atât de preocupată de starea de rău pe care o trăieşte, cât de faptul că ea ar putea fi remarcată. Anxietatea apare înainte de confruntarea cu situaţia respectivă, persistă pe toată durata ei şi încă destul timp după încheierea acesteia. Analiza retrospectivă a propriilor reacţii în situaţia recent depăşită este un lucru de la care persoana nu se poate abţine iar concluziile asupra prestaţiei sale sociale sunt întotdeauna negative.
Fobia socială apare în copilărie
Acest lucru conduce la o conduită de evitare a situaţiilor problemă. Ea se instalează insidios iar urmările sale afectează toate aspectele vieţii cotidiene: 40% dintre pacienţi nu se căsătoresc niciodată, nu au prieteni sau au foarte puţini, pot abandona studiile în ciuda unor rezultate încurajatoare, refuză avansările profesionale etc. Acest lucru se întîmplă când vorbim de subtipul generalizat al fobiei sociale, în care anxietatea şi evitarea apar în aproape toate situaţiile sociale.
Cel de-al doilea subtip descris se numeşte anxietate de performanţă şi el poate afecta cariera unui muzician, profesor, actor sau a altor profesionişti a căror activitate îi situează în centrul atenţiei unei audienţe. Fobia socială apare în copilărie şi adolescenţă şi este a treia tulburare ca frecvenţă după depresie şi alcoolism. Femeile sunt afectate în egală măsură cu bărbaţii deşi aceştia din urmă solicită mai des tratament. Cifrele statistice cu privire la frecvenţa, evoluţia şi complicaţiile fobiei sociale sunt grevate de subdiagnosticarea sau de diagnosticarea ei greşită. Sentimentul de jenă specific acestei tulburări, presiunea anturajului sau chiar a medicilor care minimalizează problema şi-i cer pacientului „un pic de voinţă" explică de ce acesta se prezintă la psihiatru sau psiholog după 10 ani sau mai mult.
În acest răstimp de evoluţie naturală, cei mai mulţi reuşesc să menţină o viaţă socială fără modificări semnificative, dar există şi un procent important de persoane al caror mod de funcţionare se deteriorează, ducând la o izolare socială din ce în ce mai mare. În condiţiile unei evoluţii nefavorabile a acestei tulburări, printre consecinţele redutabile figurează abuzul de alcool, droguri şi medicamente anxiolitice, depresia şi tentativele de suicid. Dacă una dintre aceste complicaţii este motivul prezentării la psihiatru, în foarte multe cazuri fobia socială este ignorată şi se tratează doar complicaţiile. Tratamentul fobiei sociale se bazează pe psihoterapia de tip comportamental-cognitiv şi doar secundar pe medicamente.
| « inapoi [adauga articol] | Articol vizualizat de 2990 cititori |
| PUBLICITATE |
Fobia socială
Comentarii |
AnonimDesigur (27 Mar. 2009, ora 12:06)
Buna! Si eu sufar de fobie sociala de cand ma stiu, am 21 de ani din timisoara. Cine vrea sa vorbeasca despre fobie sociala ma poate contacta pe ID-ul Yahoo: AnonimDesigur2008@yahoo.com





69 vizitatori online










