Laura Constantinescu este medic specialist psihiatru, Spitalul de psihiatrie Alexandru Obregia

Durata sa este de aproximativ 20 de minute, de la debut Şi până la scăderea în intensitate a simptomelor.
În cursul atacului de panică, frica sau disconfortul sunt însoţite de cel puţin patru dintre următoarele simptome, care apar de o manieră abruptă şi ating intensitatea maximă în mai puţin de 10 minute:
•bătăi puternice/neregulate/rapide ale inimii;
•senzaţie de dificultate/incapacitate de a respira;
•senzaţie de sufocare;
•durere sau disconfort toracic;
•transpiraţii;
•tremurături/contracţii localizate ale muşchilor;
•greaţa/jena abdominală;
•ameţeli/senzaţie de instabilitate/senzaţie de leşin/cap vid;
•senzaţie de irealitate/modificarea percepţiei propriei persoane;
•frica de a-şi pierde controlul/ a înnebuni;
•frica de a muri;
•furnicături;
•frisoane sau valuri de căldură.

Atacul de panică singular nu este un diagnostic în sine
Paroxisme ale anxietăţii pot apărea în oricare dintre tulburările anxioase, fie că ele sunt fobii, tulburare obsesiv-compulsivă sau tulburare anxioasă generalizată, dar nu sunt caracteristice. Doar tulburarea de panică evoluează cu atacuri repetate, dintre care cel puţin unul este urmat, timp de minimum o lună, de unul sau mai multe dintre următoarele simptome :
•frica persistentă că vor urma şi alte atacuri;
•îngrijorări privind implicaţiile sau consecinţele atacului (de exemplu, pierderea controlului, un infarct miocardic, evoluţia spre o boală psihică gravă);
•o modificare semnificativă a comportamentului în legătură cu atacurile (evitarea situaţiilor în care s-au produs atacuri de panică, măsuri de siguranţă, de exemplu, nu merge neînsoţit pe stradă, consultă repetat medicul).

Legătura de cauzalitate între stres şi atacurile de panică a fost dovedită ştiinţific
Teoretic, orice persoană are un „prag" dincolo de care stresul poate declanşa un atac de panică, dar el este diferit de la individ la individ. Vulnerabilitatea individuală la stres îl poate situa mai jos, ceea ce înseamnă că un nivel mai mic de stres poate declanşa un atac de panică, sau mai sus, persoana fiind mai putin predispusă la paroxisme de anxietate. Vulnerabilitatea crescută este atribuită prezenţei unor factori de risc de natură genetică, biologică sau psihologică.

Factorii genetici de risc pot fi identificaţi doar prin prezenţa tulburărilor anxioase la rudele de gradul I ale persoanelor care au tulburare de panică. Ei nu pot fi influenţaţi în nici un fel.
Factorii biologici de risc sunt reprezentaţi de modificări în metabolismul unor substanţe din creier, ca de exemplu serotonina. Aceste modificări pot fi influenţate prin tratamente medicamentoase, care restabilesc balanţa metabolică.
Factorii psihologici de risc se referă la evenimente stresante majore, recente sau datând din perioada dezvoltării psiho-afective (decesul cuiva apropiat, separare, abandon, pierderea slujbei etc.). P ână la 80% dintre pacienţi pot identifica un astfel de eveniment într-un interval de 6 luni, premergător debutului tulburării de panică. Concluzia este că tulburarea de panică poate apărea la indivizii cu vulnerabilitate crescută în condiţii de stres.

PUBLICITATE

Atacul de panică



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.