Cristina Anca Dascalescu este medic primar în medicina de familie, cu competenţă în api-fitoterapie

Sezonul rece aduce în viaţa micuţului nostru speranţa practicării jocurilor specifice iernii. Timpul liber îl face să dorească să se plimbe mai mult şi să se recreeze. Necesitatea călirii organismului, importantă chiar din primul an de viaţă ne conduce, în parc, în aer liber şi curat. Dar…atenţie la bolile de sezon, începând cu banalul guturai, până la afecţiunile respiratorii ce pot pune în pericol viaţa copilului. Multe din întrebările adresate de  părinţii îngrijoraţi la cabinetul meu de medicină de familie sunt generate de infecţiile laringelui şi ale traheii, în care unele din ele pot deveni o urgenţă medicală. În acest număr voi prezenta câteva afecţiuni ce apar mai frecvent şi care trebuie anunţate imediat medicului specialist în medicina de familie sau pediatrului.

Infecţiile acute ale traheii şi ale laringelui apar frecvent la copilul mic şi la sugar, datorită particularităţilor anatomice ale regiunii, în această perioadă de vârstă. Dimensiunile reduse ale laringelui şi tendinţa de extindere a edemului inflamator conduc la o strâmtare apreciabilă a acestei căi aeriene unice, laringele.
Obstrucţia inflamatorie a laringelui, de cauză predominant infecţioasă, conduce la apariţia unor fenomene îngrijorătoare pentru părinţi, copil şi chiar pentru medic, în unele cazuri. Apare o tuse bitonală, aspră, o voce răguşită şi stridor respirator (respiraţie dificilă şi zgomotoasă). Vocea răguşită a micuţului este determinată de inflamaţia corzilor vocale şi se însoţeşte şi de alte modificări ale toracelui.
Mai multe întrebări adresate de părinţi se referă la o boală ce are o incidenţă mai mare în sezonul rece şi anume laringotraheobronşita acută, cât şi la alte cauze de obstrucţie ale căilor respiratorii superioare. Ele impresionează prin manifestările clinice şi prin pronostic, dar esenţială este diagnosticarea corectă a bolii şi tratamentul ei.

Este necesar să ştim că obstrucţia căilor aeriene superioare, are cauze multiple şi diferite, în funcţie de vârsta copilului. Dacă la nou născut şi sugar este determinată mai ales de anumite malformaţii congenitale cum sunt micrognaţie sau macroglosie, stenoza congenitală subglotică, paralizii ale corzilor vocale sau de alte afecţiuni tranzitorii, ca laringospasmul sau de prezenţa unor substanţe străine, de exemplu lichid amniotic. La copilul mic de 1-3 ani, spasmul este determinat de anumite virusuri (crup viral), de bacterii ce afectează traheea, de prezenţa de corp străin, apărând în acest caz, tusea bruscă şi sufocarea. Epiglotita acută îngustează periculos interiorul căilor aeriene superioare, cu risc major pentru obstrucţia completă, punând în pericol viaţa copilului şi apare de obicei, la vârsta de 2-7 ani, în plină stare de sănătate aparentă şi reprezintă o urgenţă pediatrică.

Laringotraheobronşita are ca manifestare majoră tusea aspră, vocea răguşită şi stridorul. Apar şi manifestări de insuficienţă respiratorie, cu alterarea mai ales a inspirului. Boala poate avea cauză virală sau bacteriană.
Virusurile gripale şi adenovirusurile sunt cel mai frecvente virusuri răspunzătoare de aceste boli, urmate apoi de virusul sinciţial respirator şi de virusul gripal. Perioada de vârstă cea mai afectată este cuprinsă între 6-36 luni, incidenţa fiind mai mare la băieţi şi în sezonul rece, în timpul epidemiilor cu infecţii virale. Ce putem observa? Iniţial apare tusea aspră, lătrătoare, vocea răguşită, apărând respiraţia zgomotoasă şi insuficienţa respiratorie, cu inspir din ce în ce mai zgomotos şi dificil, însoţit de dilatarea aripilor nasului. Copilul este agitat, din ce în ce mai epuizat datorită efortului respirator şi tahicardic.

Laringotraheita bacteriană este determinată de Streptococcus Pneumoniae, de Streptococcus Pyogenes, de Stafilococcus Aureus şi de Haemophylus Influenzae. Debutul acestei boli este identic cu cel generat de virusuri, dar este însoţit şi de alte manifestări date de infecţia bacteriană, febră ridicată, sindrom toxic. Alte cauze de spasm laringian pot fi date şi de intubarea corpului, de tetania generată de hipocalcemii severe, de diferiţi alergeni, sau de Bacilus Loffler sau de rujeolă. Acum frecvenţa apariţiei ultimelor două este doar în mod excepţional remarcată, datorită vaccinării anitidifterice, respectiv antirujeolice.
O atenţie deosebită este acordată bronşiolitei acute, care şi ea poate fi produsă de virusul sinciţial respirator, de virusurile paragripale sau de Bacilus Pertusis. Ea este frecvent întâlnită la sugari, ce prezintă simptomele unei traheobronşite obstructive. Boala are debut brusc sau apare după o traheobronşită acută pe care o continuă cu febră înaltă, respir şi inspir anevoios şi şuierător, accelerarea frecvenţei respiraţiei, raluri,  însoţită  de tuse şi accelerarea frecvenţei cardiace. Gravitatea este dată de vârsta copilului, de frecvenţa respiraţiilor, ce pot conduce la alterarea stării de conştienţă.

Toate aceste afecţiuni trebuie diagnosticate de către medicul specialist către care trebuie să se îndrepte de urgenţă, părinţii cu micuţul bolnav. El poate preciza diagnosticul corect, atitudinea terapeutică, locul cel mai indicat pentru tratament în funcţie de severitatea bolii, de vârsta copilului şi de alte eventuale afecţiuni. Dacă nu puteţi lua legătura cu medicul de familie sau pediatru, apelaţi de urgenţă la un serviciu medical de specialitate.
Fitoterapia recomandă în stadiile incipiente fără complicaţii ale bolii, la copiii mai mari, infuzia din lemn dulce, în cazul asocierii bronşitei cu expectoraţie, decoctul din seminţe de anason, eficient prin uleiurile volatile conţinute, infuzia din frunze de pătlagină, de cimbrişor sau de cimbru de cultură, bun fluidifiant al secreţiilor bronşice asociate şi antiinfecţios recunoscut.

PUBLICITATE

Infecţiile acute ale laringelui şi ale traheii



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.