Cristofor Dominic este medic specialist în Endocrinologie în cadrul Centrului Medical Med-As

Hormonii tiroidieni au o structura proteica (tironina) in combinatie cu molecule de iod; astfel, in functie de numarul de molecule de iod ce intra in compozitia lor, se descriu 2 hormoni tiroidieni: tri-iod-tironina (T3) si tetra-iod-tironina sau tiroxina (T4).
Sinteza si secretia lor este reglata de glanda hipofiza prin intermediul unui hormon numit “hormonul de stimulare tiroidiana” (TSH), al carui nivel este in relatie de inversa proportionalitate cu T3/T4 - de exemplu deficitul de hormoni tiroidieni va atrage dupa sine un nivel ridicat de TSH.
Foarte important este faptul ca prima dereglare hormonala aparuta in testele de laborator este cea a TSH, existind asadar posibilitatea depistarii inca din stadii latente, inaintea modificarii hormonilor tiroidieni si aparitiei simptomelor.

Care sunt funcţiile hormonilor tiroidieni?
Hormonii tiroidieni sunt implicati in numeroase procese ale organismului avind un rol vital in:
- dezvoltarea sistemului nervos si asigurarea bunei functionalitati a acestuia,
- dezvoltarea sistemului osos,
- stimularea arderilor interne pentru asigurarea productiei de energie calorica necesare mentinerii la un nivel constant a temperaturii corpului,
- metabolismul zaharurilor, proteinelor, grasimilor si al vitaminelor.

Despre hipertiroidie si hipotiroidie:
Care sunt simptomele?
Din capul locului trebuie mentionat ca practic nu exista nici un simptom specific vreunei proaste functionari a glandei tiroide; fiecare manifestare luata separat putind avea multiple cauze fara nici o legatura cu glanda tiroida. De aceea se recomanda investigatii specifice numai cind exista cel putin 2-3 simptome asociate.
Majoritatea simptomelor si semnelor din hiper- si hipotiroidie sunt evident diametral opuse:

HIPERTIROIDIE
- scadere importanta in greutate in pofida unui apetit pastrat sau chiar crescut celui anterior debutului afectiunii,
- dificultati de adaptare la cald; transpiratii abundente pina la deshidratare,
- batai cardiace cu ritm accelerat (constant peste 100 batai pe minut, chiar si in momente de relaxare si inactivitate),
- oboseala musculara cu dificultati la ridicarea in picioare din sezut si la urcatul scarilor,
- tranzit intestinal accelerat, uneori cu mai multe scaune formate zilnic, uneori diaree,
- tremuraturi constante ale miinilor si picioarelor, chiar si in somn,
- agitatie, nervozitate, anxietate, plins facil, insomnii,
- osteoporoza,
- scaderea fertilitatii la ambele sexe si perturbari ale ciclului menstrual la femei.

HIPOTIROIDIE
- crestere in greutate in conditiile unui apetit diminuat si a unui aport alimentar similar sau scazut celui anterior debutului afectiunii,
- dificultati de adaptare la frig; piele uscata, ingrosata si aspra,
- batai cardiace lente si asurzite (sub 50 batai pe minut); aparitia de lichid intre foitele care invelesc inima (pericardita),
- oboseala, lipsa de energie, apatie,
- constipatie,
- reflexe intirziate,
- somnolenta, scaderea memoriei si a concentrarii, dificultati de exprimare si vorbit lent, depresie.

Exista si indicii cu caracter special, de exemplu afectarea oculara cu impingerea in fata si inflamatia globilor oculari (boala Basedow-Graves), prezenta unei tiroide mult marite si nodulare (gusa polinodulara) sau dureri la palparea tiroidei aparute dupa o viroza respiratorie (tiroidita subacuta).
Este esential sa subliniem supraestimarea frecventa a afectiunilor tiroidiane. De exemplu cu o hipertiroidie se pot confunda afectiuni precum nevrozele anxioase, bolile infectioase febrile, tuberculoza, diabetul zaharat la debut, unele cancere, s.a. De asemenea, o hipotiroidie este evaluata de multe ori in mod eronat pentru o obezitate cauzata de un aport alimentar crescut si sedentarism.
In schimb, cu cit virsta este mai avansata, simptomele devin mai estompate, asa incit afectiunile tiroidiene pot fi subestimate. De aceea se recomanda evaluarea functiei tiroidiene spre exemplu la cei cu tulburari de ritm cardiac (fibrilatie atriala) sau in depresia rezistenta la medicamentele obisnuite.

Care pot fi efectele negative pe termen lung?
Toate perturbarile precizate pot atinge grade inalte de severitate, pina inclusiv la coma si deces. In hipotiroidia severa netratata spre exemplu, coma odata instalata este ireversibila in peste 50-80% din cazuri, cu toate posibilitatiile actuale de resuscitare.

O precizare aparte merita facuta in cazul virstelor mici. In hipotiroidia dobindita dupa nastere se instaleaza un deficit de crestere, cu statura mica si oase subdezvoltate in raport cu varsta si mai tirziu cu intirzierea aparitiei pubertatii (toate de obicei reversibile dupa tratament). In schimb, la copiii nascuti din mame cu hipotiroidie (mai ales daca asociaza si aport insuficient de iod) apar intirzieri in dezvoltarea neuro-psihica, in dobindirea abilitatilor motorii si verbale, cu un nivel de inteligenta (IQ) mai scazut, modificarile fiind de obicei ireversibile.

Cum se trateaza?
Hipertiroidia sau hipotiroidia reprezinta doar niste manifestari ale unei afectiuni tiroidiene ce trebuie investigate si diagnosticate cit mai exact, pentru a se alege tratamentul potrivit fiecarei situatii.
In cazul hipertiroidiei, exista urmatoarele solutii terapeutice:
- tratamentul cu medicamente care stopeaza productia excesiva de hormoni tiroidieni (boala Basedow-Graves).
- tratamentul cu iod radioactiv (sub forma unor pastile) care distruge tesutul tiroidian hiperactiv (nodul hiperactiv unic).
- tratamentul chirurgical care consta in scoaterea glandei tiroide in intregime sau partial (glande tiroide foarte mari sau noduli voluminosi).
In cazul hipotirodiei tratamentul consta in simpla substitutie a deficitului hormonal prin administrarea de pastile care contin hormoni tiroidieni identici cu cei naturali.

La cine este recomandat să investigăm funcţionarea glandei tiroide?
Nu toata populatia are nevoie de evaluarea functiei tiroidiene, mai ales avind in vedere deja amintita supraestimare in populatia adulta.
Se recomanda evaluari periodice ale glandei tiroide in urmatoarele situatii: afectiuni tiroidiene deja cunoscute sau prezente in familie; noduli tiroidieni depistati in urma palparii sau efectuarii unei ecografii; femei peste 50 de ani; istoric de radioterapie in zona gitului; afectiuni asociate (sindromul Down, sindromul Turner, diabet zaharat dependent de insulina, sindrom de ovare polichistice); tratament cu interferon si/sau ribavirina (de exemplu pentru hepatite virale), amiodarona (pentru tulburari de ritm cardiac) sau litiu (pentru boli psihiatrice).
De asemenea, in evaluarea infertilitatii sau a perturbarilor de ciclu menstrual precum si inainte si in timpul sarcinii se impune evaluarea functiei tiroidiene.

Care sunt alimentele (sau suplimentele alimentare) care ne pot ajuta să păstrăm sănătatea glandei tiroide?
IODUL
Iodul reprezinta aproximativ 60% din compozitia hormonilor tiroidieni, fiind evident cel mai important mineral implicat in fiziologia tiroidei. Fara un aport suficient de iod, tiroida nu poate produce hormoni tiroidieni si compensator poate creste mult in volum (gusa). Apa din tara noastra este relativ saraca in iod, in special in zonele subcarpatice, ceea ce a dus la implementarea iodarii sarii din alimentatie. Din pacate se intimpla inca frecvent ca femeile din Romania sa nu beneficieze de recomandarea administrarii unui supliment de iod pe timpul sarcinii si lactatiei, desi este relativ uzuala spre exemplu suplimentarea de acid folic. Ori este binecunoscut faptul ca necesarul de iod in sarcina si lactatie se dubleaza; in plus, femeile insarcinate, ca si virstnicii cu afectiuni cardio-vasculare evita sau au contraindicatie pentru aport de sare. Iodul se mai gaseste in alge marine, fructe-de-mare, nuci verzi, lactate degresate, mozarella, ou fiert intreg, capsuni, cereale crescute in soluri bogate in iod. Aportul excesiv de iod este de evitat in schimb la persoane cu afectiuni tiroidiene deja prezente, cum ar fi gusile multinodulare, boala Basedow-Graves sau tiroidita cronica autoimuna (Hashimoto).

SELENIUL
Acest element intervine in buna functionare a tiroidei si are efecte benefice asupra sistemului imunitar precum si efecte antioxidante.
In general, in zonele cu deficit de iod se asociaza si un defict de seleniu. Seleniul se gaseste in carne, peste, nuci, alune, piine, cereale, soia si oua.
Efecte negative asupra bunei functionari a glandei tiroide pot avea dietele foarte bogate in substante generatoare de cianuri (simburi de migdale, tapioca, malai, mei), tiocianati (varza alba, varza creata, varza de Bruxelles, conopida, napi, hrean), bromuri, fluoruri, litiu sau exces de calciu.

Importanţa glandei tiroide şi afecţiunile acesteia

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.