Alin Popescu este medic specialist în Medicină Sportivă

Nediagnosticate şi netratate la timp, pot genera complicaţii grave mai târziu ce, de multe ori, vor mai putea fi soluţionate doar prin intervenţie chirurgicală. Modificările coloanei vertebrale conduc, în timp, la alterarea activităţii întregului aparat locomotor, a mişcărilor respiratorii şi pot determina şi alte modificări, în special la nivelul sistemului nervos. Vom puncta principalele cauze care pot conduce la dezvoltarea acestor afecţiuni, cum pot fi ele depistate precoce şi tratate şi care sunt principalele metode de prevenire.

Coloana vertebrală se prezintă ca un stâlp osos, format din 33-34 de vertebre, dintre care: 7 cervicale, 5 lombare, 12 dorsale, 5 sacrale şi 4-5 coccigiene. Curburile normale, fiziologice dau coloanei o mare elasticitate şi sunt 4 în plan sagital şi 3 în plan frontal.  Curburile sagitale au rol în mărirea rezistenţei coloanei vertebrale şi sunt orientate cu convexitatea înainte (lordoze) şi cu convexitatea înapoi (cifoze). Acestea sunt: lordoza cervicală, cifoza toracică, lordoza lombară şi cifoza sacro-coccigiană. Când curburile naturale sunt exagerate sau, în mod anormal, reduse, tind să aibă semnificaţie patologică. Curburile în plan frontal (mai puţin pronunţate decât primele) sunt în număr de trei şi au rol compensator stabilind echilibrul corporal. La persoanele „stângace”, aceste curburi sunt orientate în sens invers.
Scolioza, cifoza şi lordoza sunt afecţiuni care reprezintă modificări patologice de ax ale coloanei vertebrale. Frecvenţa deviaţiilor patologice ale coloanei vertebrale la copil este foarte ridicată, estimările specialiştilor fiind de peste 50% din totalul copiilor evaluaţi în colectivităţi. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor sunt lipsite de semnificaţie patologică (atitudinile scoliotice reprezentând 2-3% din totalul copiilor examinaţi).

Cifozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale în plan sagital (vertical), prin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Se manifestă prin curbarea excesivă a coloanei în regiunea toracică în faţă, provocând cocoaşa, compensată fiind printr-o hiperlordoză (încovoiere înainte) în zonele cervicală şi lombară, pentru echilibrarea coloanei. La sugar, cifoza este normală până reuşeşte să stea în şezut, iar pe măsură ce creşte, spatele lui se va îndrepta.

Scoliozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale în plan frontal, caracterizate prin rotirea corpurilor vertebrale de partea convexă, rotiri care antrenează şi coastele, determinând o gibozitate (cocoaşă) de partea convexă. Această nouă poziţie a coloanei vertebrale produce asimetrii ale umerilor şi omoplaţilor. Vorbim de o atitudine scoliotică când curburile se pot redresa uşor şi de scolioza adevărată când s-au produs modificări osoase. Scolioza se constată la examinarea copilului, folosind aplecarea trunchiului înainte, poziţie în care apare gibozitatea de partea scoliozei. Incidenţa scoliozei la nivel mondial este relativ constantă, de 2 cazuri la 1000 de locuitori şi mai frecventă în rândul sexului feminin. Scolioza poate fi cu o singură curbură (majoritatea) - în forma literei „C” - şi cu 2 sau 3 curburi - în forma literei „S”.

Lordozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale cu convexitate anterioară apărute prin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Datorită tonusului crescut al muşchiului psoas şi slăbirii tonusului muşchilor abdominali, bazinul este împins înainte exagerând, astfel, curbura lombară.

Cauze şi factori favorizanţi
În 90% din cazurile de scolioză, originea bolii este necunoscută (scolioza idiopatică), iar în procent de 10%, scoliozele pot apărea din cauza: malformaţiilor vertebrale, fracturilor vertebrale, bolilor neuromusculare, maladiei Recklinghausen, inegalitatea membrelor inferioare etc. Se dezvoltă, de obicei, în copilărie sau adolescenţă.
Atitudinea cifotică apare fie datorită unei debilităţi generale sau poziţii greşite, dar mai poate fi favorizată dezvoltarea ei şi în prezenţa miopiei. Cifozele adevărate au la bază un traumatism cu turtirea unei vertebre în unghi ascuţit spre înainte (în pană), ceea ce determină aşezarea coloanei în unghi deasupra şi sub vertebra lezată.
O cauză favorizantă de lordoză la femei este purtarea încălţămintei cu tocuri înalte, care determină înclinarea bazinului înainte şi a trunchiului înapoi, cu apariţia lordozei. Mai este prezentă şi în luxaţia congenitală de şold bilaterală, în spondilolistezis.
Alte cauze medicale: rahitismul, miopia, modificări ale auzului care obligă copilul să ia atitudini asimetrice sau incorecte, pentru a corecta defectul, în detrimentul poziției normale a corpului.

Ce putem face?
Prezentarea copilului sau a adolescentului la examene medicale periodice este importantă, astfel putând fi prevenite progresia bolii şi apariţia complicaţiilor. Ori de câte ori se observă modificări ale coloanei vertebrale (cifoze, scolioze, lordoze) sau ale membrelor inferioare (genunchi în “X”, picior plat), mergeţi la un consult de specialitate. Atenţie, scolioza nu doare! Copilul cifotic are poziţia capului şi jumătatea superioară a trunchiului mult aplecate în faţă, manifestând şi o proeminenţă a bazinului. Toate aceste modificări trebuie comunicate medicului specialist.
Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic complet şi a examenului radiologic. Uneori mai pot fi cerute examen RMN şi examene de laborator.  
Cel mai frecvent tratament este cel nechirurgical şi constă, în funcţie de tipul deformării, în: gimnastica medicală fiecărei deformări, purtarea unui corset pentru oprirea accentuării curburii, masaj. Tratamentul chirurgical se practică în cazul deviaţiilor mari scoliotice.

Cum putem preveni apariţia lor?
Chiar dacă 90% dintre scolioze au o cauză necunoscută, totuşi, respectarea unor norme igieno-dietetice sunt importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. Astfel, sunt importante:
- educarea copilului pentru a avea o poziţie corectă pe scaun, în bancă, la masă sau în faţa calculatorului (acasă sau la şcoală);
- înălţimea adecvată a scaunului, a biroului şi asigurarea corespunzătoare a sursei de lumină, astfel încât copilul să nu se aplece asupra mesei, ci să aibă spatele drept (poziţia corectă este cu picioarele sub scaun şi spatele drept, lipit de spătar);
- ghiozdanul sau rucsacul purtat alternativ în mâini sau pe spate, avantajând poziţia corectă a coloanei vertebrale;
- practicarea unui sport (înotul, atletismul) încă din perioada preşcolară, pentru întărirea şi dezvoltarea musculaturii coloanei vertebrale;
- o alimentaţie echilibrată, ce va conduce la o dezvoltare fizică şi psihică armonioasă.

Deviaţiile patologice ale coloanei vertebrale la copil

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.