Cristina Anca Dascalescu este medic primar în medicina de familie, cu competenţă în api-fitoterapie

Poliartrita reumatoidă este o afecţiune cronică sistemică, ce poate afecta aproape tot organismul. Ea este caracterizată printr-un proces inflamator ce interesează în primul rând articulaţiile periferice, în mod simetric putând conduce la distrucţie cartilaginoasă, eroziuni osoase şi deformări articulare. Progresia bolii, variabilă, depinde de factorii predispozanţi, dar şi de un mecanism imunologic. Debutul bolii se produce la vârste tinere, de obicei în decadele 3-5, dar boala se poate instala la orice vârstă.

Stimată doamnă profesor Ruxandra Ionescu, aş vrea să discutăm despre patologia reumatismală, respectiv poliartrita reumatoidă. Vă rog să ne prezentaţi câteva date despre incidenţa acestei patologii în România şi în lume.
Poliartrita reumatoidă este una dintre cele mai frecvente boli cronice inflamatoare reumatismale. Este o boală cu o prevalenţă de 1% în populaţie şi 10% din totalul bolilor reumatismale, ceea ce înseamnă că la noi în ţară există aproximativ 200.000 de pacienţi cu poliartrită reumatoidă. Afectarea persoanelor tinere, dar şi evoluţia severă cronică a bolii fac din această afecţiune nu doar o problemă medicală, dar şi una socială, un adevărat subiect de sănătate publică.

Care ar fi  factorii de risc în apariţia acestei boli?
Cauza acestei boli este încă necunoscută. Factorii de risc contează foarte mult, ei acţionând pe un teren genetic predispozant, la care se asociază o serie de factori de mediu şi, posibil, unii factori infecţioşi ce concură la apariţia perturbărilor anatomo-patologice de la nivelul sinovialei articulare. Se studiază încă posibila acţiune a virusurilor Epstein-Baar, virusul rujeolei şi a altor virusuri care par să inducă boala.

Cum se manifestă această boală?
De obicei, boala debutează la vârste tinere, de obicei în decadele 3-5, de multe ori insidios, fără simptome evidente, dar cu astenie, subfebrilitate, inapenenţă, scădere ponderală uşoară, la care se asociază şi semne locale, redoare matinală, dureri şi tumefacţii, dureri articulare multiple cu limitarea mişcării. Aceste simptome pot fi exacerbate de anumiţi factori favorizanţi ca stresul emoţional, infecţiile, traumatismele, expunerea la frig. Mâinile sunt de cele mai multe ori afectate, iniţial ele fiind doar tumefiate şi inflamate, dar suferind, în final, deformări şi deviaţii. Alte articulaţii afectate sunt cele de la nivelul genunchilor, şoldului, coatelor, umerilor. Boala se poate însoţi şi de afectări extraarticulare, care sunt, în funcţie de severitatea bolii, nodulii reumatoizi, vasculita, afectarea pulmonară, cardiacă, renală, neurologică, oculară, digestivă, osoasă sau musculară.

Cine tratează bolnavul cu poliartrită reumatoidă?
Obligatoriu, tratamentul acestor bolnavi este iniţiat de către medicul reumatolog, fiind continuat ulterior, în ambulatoriu, de către medicul de familie. Medicamentele folosite la ora actuală au o serie de efecte adverse, de aceea trebuie monitorizate eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu ajutorul scorurilor de urmărire a activităţi bolii, totul fiind bine standardizat.

Care este profilaxia poliartritei reumatoide?
Este greu să faci o profilaxie a acestei afecţiuni, căci boala nu beneficiază de o profilaxie primară. Noi ne străduim, la această oră, să identificăm pacienţii cu poliartrită reumatoidă şi să-i tratăm cât mai precoce şi cât mai corect, încă de la debutul bolii, pentru profilaxia leziunilor invalidante. Ultimii ani au adus noi strategii şi obiective terapeutice. Dacă iniţial principalele obiective ale tratamentului erau legate de ameliorarea simptomelor, ca diminuarea durerilor şi reducerea tumefacţiilor, astăzi tratamentul medicamentos reduce inflamaţia, previne şi stopează procesul distructiv articular şi deformările. Astfel, se previne handicapul fizic şi riscul de deces prematur, păstrând funcţia articulară şi bineînţeles calitatea vieţii. în această boală, modificările anatomo-patologice care se produc la nivelul structurilor articulare determină distrugerea cartilajului articular, conducând, în final, la anchiloza articulară, deci un diagnostic şi tratament precoce sunt esenţiale pentru a se evita distrucţia osteo-articulară. Perspectivele terapeutice extrem de promiţătoare sunt reprezentate de tratamentul imunosupresor neselectiv, asociat cu agenţi biologici, anticorpi monoclonali sau receptori solubili.

La final, vă rog să ne prezentaţi câteva sfaturi adresate bolnavilor cu poliartrită reumatoidă. Este important stilul de viaţă, o anumită conduită terapeutică şi relaţională?
Cel mai important sfat este faptul ca pacientul să-şi înţeleagă bine boala şi, stând de vorbă cu medicul, să înţeleagă că terapiile care i se iniţiază nu îşi fac efectul de la început, ci după o perioadă mai lungă de timp şi atunci ei nu trebuie să întrerupă tratamentul. Pacientul nu trebuie să aibă nici o iniţiativă terapeutică, ea aparţine medicului şi, discutând cu el, va înţelege ce trebuie să facă ulterior.

PUBLICITATE

Poliartrita reumatoida



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.