Dr. Bobi Gorgievski este medic specialist endocrinolog în cadrul Centrului Medical „Doctor Luca“.

Odată cu dezvoltarea tehnico-economico-industrială, în lumea întreagă au apărut probleme precum poluarea, congestionarea traficului ş.a., probleme care au dus la apariţia conceptului de calitate a vieţii. Acest concept se referea la început doar la problemele de mediu, adică poluarea aerului şi a apei, zgomotul, deficitul de parcuri şi de locuri de joacă pentru copii, deşeuri etc. Mai recent, însă, a apărut o altă problemă care ameninţă calitatea vieţii - obezitatea.
OMS a definit obezitatea ca fiind „boală caracterizată prin acumularea în exces de masă adipoasă care pune în pericol bunăstarea psihică, somatică şi socială.”

Din punct de vedere epidemiologic, obezitatea este în continuă şi rapidă creştere, din cauza modernizării societăţii şi progresului tehnologic, factori care au orientat alimentaţia către produse concentrate - hipercalorice şi au anulat orice fel de efort. Deci, sedentarism (consum energetic scăzut) + alimentaţie hipercalorică = obezitate.
Printre ţările cele mai afectate din lume se află S.U.A., cu peste 60% din populaţie supraponderali, dintre care 33% obezi. În Europa, România se află pe locul al
III-lea, imediat după Serbia şi Grecia, cu mai mult de 20% din populaţie obezi. Îngrijorător este faptul că şi obezitatea infantilă este în creştere (>16% în S.U.A. şi >12% în România).

Din păcate, în ţara noastră este înrădăcinată ideea că un copil gras este un copil sănătos. Nimic mai fals! De asemenea, mulţi părinţi sau bunici fac greşeala de a obliga copilul să mănânce porţii mari şi hipercalorice („nu pleci de la masă până nu mănânci tot!”). În acelaşi timp, achiziţionarea cu uşurinţă a alimentelor supracalorice de tip fast-food, inclusiv din curtea şcolilor, a sporit riscul de obezitate la copii. Iar un copil obez are 80% şanse de a deveni adult obez şi de a dezvolta boli cardiovasculare sau metabolice (diabet zaharat), chiar de la vârstă tânără.

De câte feluri este obezitatea?
Obezitatea poate fi primară (sau de aport), datorată unui aport caloric mare combinat cu sedentarismul - în 85% din cazuri sau, în 15% din cazuri, este secundară unor boli genetice (de ex.: sindrom Prader-Willi, sindrom adiposo - genital) ori endocrine (hipotiroidie, sindrom Cushing, sindromul ovarului polichistic virilizant etc.).
Există mai multe grade de obezitate - de la supraponderabilitate la obezitate gradul III (sau obezitate morbidă) - stabilite în funcţie de Indicele de Masă Corporală (IMC), calculat în kg/m2.
Dispunerea ţesutului adipos poate fi de tip android (masculin), cu localizare abdominală, ginoid (feminin), localizată în zona şoldurilor şi coapselor, sau generalizată. Cea mai periculoasă este cea androidă, care este asociată cu rezistenţa la insulină, aceasta ducând cu timpul la dislipidemie şi, consecutiv, ateroscleroză, hipertensiune arterială, chiar IMA (complicaţii cardiovasculare). Pe de altă parte, acest tip de dispunere a ţesutului adipos suprasolicită pancreasul care, în timp, poate ceda, instalându-se diabetul zaharat. De aceea, la un supraponderal sau obez este importantă şi măsurarea circumferinţei taliei.

La valori de peste 80 cm la femei şi 94 cm la bărbaţi, aceasta este asociată cu risc crescut de boală cardiovasculară sau metabolică, iar la valori de peste 88 cm la femei şi 102 cm la bărbaţi, riscul este foarte mare.
Obezitatea mai este asociată şi cu alte complicaţii precum: boală artrozică, sindromul apneei în somn (complicaţii mecanice); gută, litiază biliară (metabolice). În plus, în ultimii ani s-a observat o asociere între obezitate şi cancerele colono-rectal, renal, gastric, pancreatic, esofagian (la ambele sexe) şi cel prostatic, la bărbaţi. Având în vedere toate aceste date, putem să ne dăm seama cât de importante sunt prevenţia şi tratamentul obezităţii.

Prevenţie şi tratament
Prevenţia trebuie îndreptată în special înspre copii. Părinţii trebuie învăţaţi să-i obişnuiască pe copii cu o alimentaţie bogată în legume, fructe, carne (dar cât mai fără grăsime), lactate, brânzeturi. Copiii nu trebuie forţaţi să mănânce - ei ştiu mai bine de câtă cantitate de hrană au nevoie - şi nu trebuie învăţaţi să consume frecvent dulciuri ori fast-food. Şi acestea sunt necesare şi trebuie consumate periodic, dar în cantitate redusă, eventual sub formă de recompensă. Gustarea de la şcoală este recomandabil să fie un fruct (măr, de exemplu) sau chiar un sandviş mic pregătit de acasă; în niciun caz nu trebuie preferate punga cu chips-uri sau cornul cu ciocolată cumpărate de la „chioşc“. În acelaşi timp, copiii trebuie obişnuiţi să facă mişcare, eventual un sport (de exemplu, înotul este foarte bun deoarece stimulează creşterea). Riscul de obezitate este extrem de mare la copiii care îşi petrec timpul liber la televizor sau la calculator, eventual cu ceva „de ronţăit” în mână.
În privinţa tratamentului obezităţii, pacienţii trebuie să înţeleagă că nu există „pilula-minune” care să-i scape, peste noapte, de kilogramele în plus. Trebuie, de asemenea, să înţeleagă şi să accepte faptul că lupta cu obezitatea este de lungă durată, posibil pe toată durata vieţii, esenţială fiind schimbarea stilului de viaţă. Aceasta presupune, în primul rând, renunţarea la unele alimente „rele” şi reorientarea către o alimentaţie sănătoasă; în al doilea rând, pacienţii trebuie să înveţe să mănânce la intervale regulate.

Dietele drastice cu foarte puţine calorii nu sunt în final eficiente pentru că întotdeauna, după dietă, kilogramele se câştigă la loc; ba chiar mai multe decât au fost iniţial. Aceste diete severe sunt însoţite de pierdere de masă musculară, care este ulterior înlocuită cu grăsime - creşte procentul de masă adipoasă. Scăderea în greutate trebuie să fie graduală, între 5-10% din greutatea preexistentă, în primul an. Aceste 5-10% din kilogramele pierdute îmbunătăţesc profilul metabolic şi scad cu 20% riscul de boală cardiovasculară sau diabet zaharat. Deci, fiecare kilogram pierdut contează. Pacienţii trebuie să mai ştie că, în timpul dietei, organismul dezvoltă mecanisme de adaptare - îşi reduce din consumul de calorii. De aceea, pe lângă dietă, este important ca pacientul să facă şi efort fizic - cel puţin 30 de minute pe zi, cel puţin 3-4 zile pe săptămână. Orice efort este benefic, chiar şi mersul pe jos care, pe lângă consumul de calorii, scade şi rezistenţa la insulină. Bineînţeles, efortul fizic nu trebuie limitat la o anumită perioadă de timp, el trebuind să devină o constantă a noului stil de viaţă. Mai trebuie precizat că medicaţia antiobezitate existentă este doar ajutătoare şi nu are foarte mare efect fără dietă şi efort fizic.

În concluzie, obezitatea este o boală a societăţii moderne care asociază multe complicaţii de temut şi care trebuie, deci, luată în serios şi tratată. Fiecare pacient supraponderal sau obez este bine să se adreseze unui medic specialist în endocrinologie sau diabet şi nutriţie. În urma investigaţiilor, medicul va stabili eventuale cauze secundare de obezitate sau complicaţii ale acesteia, va prescrie - la nevoie - tratament medicamentos şi va ghida pacientul în schimbarea stilului de viaţă.

PUBLICITATE

Obezitatea - boală a societăţii moderne



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.