52 vizitatori online |
Despre libertate şi limite în educaţia copiluluiIrina Petrea: Una dintre pildele lui Solomon spune să-l înveţi pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. Irina Petrea |
 |
 |
 |
 |
 |
Psiholog si realizator TV
Ca să înveţe, copilul are nevoie să se joace, să exploreze, să experimenteze, să îşi exprime liber sentimentele, gândurile, dorinţele, să înveţe să comunice. Are nevoie să deprindă să fie el însuşi şi, pentru aceasta, are nevoie să fie liber, să se simtă degajat. Pe de altă parte, nici nu trebuie lăsat să facă tot ce-i trece prin cap, să îşi impună mereu voinţa şi părinţii doar să-i facă pe plac, ci să fie pregătit să trăiască într-o comunitate.
Dar câtă libertate poţi să îi dai şi ce limite să-i impui?
Libertatea copilului este deplină între trei limite menite să-l protejeze pe el, pe ceilalţi şi creaţia de distrugere: să nu-şi facă rău lui însuşi, să nu facă rău celorlalţi, să nu facă rău lucrurilor. Orice faptă şi acţiune a copilului poate fi analizată prin această prismă. Să nu-şi facă rău lui înseamnă să ştie să-şi poarte de grijă astfel încât să se păzească, să nu se lovească, să-şi producă un traumatism, o îmbolnăvire, să se pună într-o situaţie dificilă, periculoasă. Ignorarea acestei limite duce la indisciplină, răsfăţ, teribilism şi accidente. Să nu facă rău celorlalţi înseamnă să nu lovească, să nu îmbrâncească, rănească, scuipe, muşte, insulte, să vorbească urât, să fie nepoliticos. Putem include aici şi grija pentru animale pe care copiii trebuie să înveţe să le ocrotească şi să le îngrijească. Ignorarea acestei limite duce la deprinderea unui comportament obraznic, maliţios, agresiv şi violent. Să nu facă rău lucrurilor înseamnă să nu distrugă în mod voit ceva, un obiect. Atenţie însă la diferenţa dintre distrugerea voită şi cea accidentală!
A lăsa copilul să facă orice este o greşeală gravă. El devine răsfăţat, nerespectuos, răutăcios, agresiv, distrugător şi indisciplinat. A nu-i permite copilului să facă nimic este la fel de grav, numai că efectele sunt altele: devine timid, dezinteresat, tracasat, frustrat, temător, neîndemânatic, nesigur pe el.
La polul opus, se situează îngrădirea libertăţii copilului, stabilirea unui milion de reguli care încep cu "n-ai voie să...", punerea personalităţii lui sub obroc, înăbuţirea talentelor, gândirii şi capacităţii lui de a lua decizii, distrugerea respectului şi încrederii în sine şi transformarea lui într-un individ timid, laş, iresponsabil. Limitele impuse copilului îl pregătesc să trăiască în societate.
Ca adulţi normali, avem aceleaşi limite, toate impuse de traiul printre semenii noştri.
| « inapoi [adauga articol] | Articol vizualizat de 4847 cititori |
|
|
PUBLICITATE |
