Cristina Anca Dascalescu este medic primar în medicina de familie, cu competenţă în api-fitoterapie

Încă din primii ani de viaţă, dragostea filială se îmbină armonios cu dependenţa emoţională de familie, astfel că orice despărţire, temporară sau definitivă, este percepută în mod negativ, în funcţie de personalitatea copilului sau a adolescentului. În acest articol, voi răspunde celor mai frecvente întrebări legate de anxietatea de separare.

De la ce vârstă poate apărea anxietatea de separare?
Anxietatea de separare apare prima dată în jurul vârstei de 6­-8 luni, dar perioada cu cele mai mari probleme este între 12 şi 18 luni. Teama de separare de cei dragi apare încă din primii ani de viaţă, ca un comportament firesc, legat de despărţirea temporară de persoana cea mai ataşată de copil. Apare de la vârsta de un an, uneori continuând până la anii de şcoală, fiind o treaptă normală de adaptare la noul mediu. Diagnosticul de anxietate de separare nu se pune decât după vârsta de 8­-13 luni şi numai dacă intensitatea şi persistenţa manifestărilor este severă, cu o durată de cel puţin o lună.
În anumite cazuri legate de anxietatea de despărţire poate apărea patologicul, când micuţul refuză constant despărţirea temporară, de exemplu atunci când mama sau tata îl duc la grădiniţă, în primele săptămâni. Acest lucru se manifestă printr­-un comportament distorsionat, cu simptome care fac integrarea socială şi participarea la sistemul de învăţământ foarte dificile. De aceea, un rol important îl au părinţii şi educatorii, care trebuie să-­i explice copilului situaţia, pe un ton calm şi liniştit, raportându­-se la nivelul lui de înţelegere şi oferindu­-i sprijinul emoţional necesar.

Cum se comportă copilul?
Copilul care percepe iminenţa separării de părinţi, de fraţi, de cei dragi lui şi uneori chiar de jucăriile preferate pentru că trebuie să meargă la culcare este la început supărat, îngrijorat, neliniştit, apoi devine furios, ţipă, plânge şi uneori este disperat sau apatic.
În cazul anxietăţii şcolarizării din clasa întâi, aceasta este percepută diferit, începând de la refuzul verbal şi/sau comportamental de a frecventa colectivitatea, cu modificări ale somnului manifestate prin coşmaruri şi mergând chiar până la insomnii. De cele mai multe ori, anxietatea de separare este însoţită de simptome precum tahicardie, palpitaţii, transpiraţii, ameţeli, dureri de cap, dificultăţi de respiraţie sau de senzaţia de amorţire a extremităţilor. Pot apărea şi fenomene digestive ca dureri de stomac, febră, vărsături şi scaune diareice. Copilul poate avea o teamă nejustificată asupra siguranţei lui sau a părinţilor săi, manifestând teamă faţă de necunoscuţi, posibili hoţi, animale, insecte inofensive, întuneric, furtună sau chiar faţă de unele zgomote suspecte. Factori precum mutatul într­-o nouă zonă, divorţul părinţilor, plecarea la muncă în străinătate a unui părinte sau a ambilor, decesul celor dragi sau o supărare pot cauza copilului un imens stres sau un comportament anxios ce poate duce la fobia de şcoală. Mai târziu, aceste atitudini se exacerbează în preajma unui examen, copiii căutând diferite metode „de evadare“, declarând o posibilă suferinţă fizică sau un alt eveniment justificativ şi plauzibil. În astfel de cazuri, aceşti copii manifestă în final o stimă şi încredere în sine scăzute. De obicei, ei devin pretenţioşi, pretinzând o permanentă atenţie din partea familiei sau a anturajului.
În cazul adolescenţilor, aceştia neagă faptul că resimt teama sau anxietatea, însă activităţile lor independente sunt limitate ca număr, unii devin izolaţi, excesiv de conştiincioşi şi dornici să placă. Uneori, aceşti tineri în tranziţie fie că devin introvertiţi, fie au izbucniri violente sau se refugiază în universul lor, cum ar fi internetul cu anturajul său virtual sau, din păcate, strada cu pericolele ei.
Aceste elemente apar mai ales la copiii dependenţi, hiperprotejaţi, care au fost aproape tot timpul în prezenţa şi sub controlul parental. Unii copii de 9­-12 ani îşi exprimă cel mai des teama şi anxietatea în momentul despărţirii, iar cei între 13­-16 ani refuză să plece de acasă şi să meargă la şcoală, de teama de a nu pleca de lângă părinţi şi uneori prezintă aparente acuze somatice. De aceea, în prezenţa necunoscutului, cum ar fi persoane noi sau a singurătăţii de circumstanţă, au o reacţie exagerată.

Ce putem face?
În primul rând, dacă se poate, trebuie identificată o eventuală cauză, începând de la o bonă sau un educator prea severi, un coleg agresiv sau un mediu nou în care micuţul nu se adaptează.
Ca medic de familie, recomand părinţilor ca sugarul să doarmă în pătuţul lui, bineînţeles sub atentă supraveghere. Plecarea temporară a mamei la serviciu trebuie făcută cu calm, nu pe furiş, fiind însoţită de dovezi de afecţiune, în prezenţa persoanei care o va înlocui. La început, mama va fi înlocuită, dacă se poate, de un membru al familiei, soţ, bunică, mătuşă, apoi dacă este necesar, de bona ce va răspunde de el.
Nu se vor amplifica temerile copilului, se va renunţa la mitul „Bau­-bau“, se va evita un comportament hiperprotector, dar totuşi asiguraţi­-l de dragostea dumneavoastră. Trataţi despărţirea temporară de scurtă durată ca pe ceva firesc, mărind treptat, în cazul sugarilor, perioada de despărţire sau explicând avantajele colectivităţii, în cazul copiilor mai mari.
În cazul despărţirii temporare mai lungi sau definitive, copilul trebuie ajutat din timp să înţeleagă situaţia şi trebuie să­-i fie asigurat suportul afectiv, material şi spiritual necesar, cu toată dragostea.
Cu ajutorul medicului, trebuie diferenţiată o suferinţă fizică reală de una imaginară şi, dacă este necesar, se va trata afecţiunea diagnosticată până la vindecarea ei deplină. Dacă este vorba de o aşa­-numită boală somato-­psihică, ca gastrita de stres, colonul iritabil sau doar un stres emoţional, se va colabora şi cu un psiholog. Tratamentul efectuat din timp poate preveni complicaţiile ulterioare şi include psihoterapia individuală, familială sau comportamentală, consiliere şcolară şi chiar medicaţie. Dacă anxietatea de separare se agravează, se poate realiza şi o evaluare psihiatrică făcută de specialist.

PUBLICITATE

Anxietatea de separare



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.