Ovidiu Brazdău este psiholog, lector universitar la Facultatea de Psihologie a Universitatii Ecologice din Bucuresti.

Ovidiu Brazdău: Care este domeniul de activitate ale endocrinologiei?
Endocrinologia se ocupă de cele mai active substanţe cunoscute în biologie şi în natură: hormonii. Chiar dacă şi alte substanţe din creier, cum ar fi neurotransmiţătorii, sunt active în cantităţi extrem de mici, ele se produc de organism local, în diferite zone şi se inactivează tot local, astfel că nu le putem folosi ca medicamente. Hormonii în schimb circulă prin sânge, iar medicamentele, la rândul lor, tot prin sânge. De aceea, dintre substanţele naturale care pot fi folosite ca medicament, hormonii sunt substanţele cu activitate biologică maximă. Şi de aceea, cred că în rândul populaţiei există o încredere în endocrinologie.

Pentru că endocrinologii, cu cantităţi foarte mici de hormoni, pot să obţină rezultate foarte mari. Cu cantităţi de ordinul microgramelor, hormonii fac ca un om, din pitic să ajungă un om de o înălţime normală. Cu cantităţi foarte mici, de miligrame de cortizol, hormonii fac ca un om să se adapteze la modificările de tensiune arterială. Sau pot face să se modifice culoarea pielii, pentru că tot un hormon, melanina, este responsabil de culoare.

În general un pacient simte că are o problemă când simte că i-a scăzut capacitatea de a rezolva diverse probleme, la locul de muncă sau probleme legate de familia, de averea lui, sau are diferite problemele afective şi emoţionale. De regulă se duce întâi la un internist, care îi spune că poate e vorba de o boală, dar nu-i găseşte nimic. Atunci, se duce la un psihiatru gândind că poate sistemul nervos nu îl ajută să se adapteze.

După ce li se spune că sunt sănătoşi, că nu au nicio tulburare psihică, mulţi pacienţi de genul acesta vin la noi, la endocrinolog. Deoarece, pe de o parte, cea mai cunoscută glandă, glanda tiroidă, se ştie că intervine în dezvoltarea mentală şi în stările afective, dar şi din cauză că, de-a lungul timpului, românii au învăţat că bolile endocrine, chiar dacă nu sunt foarte vizibile în faza incipientă, după o perioadă pot deforma un om sau au semne atât de mari, încât nu poţi să treci pe lângă ele. Celebrul Setilă, din "Harap-Alb", probabil avea diabet insipid, pentru că noi avem pacienţi care beau 20-24 de litri de apă într-o zi din cauză că nu au vasopresină, hormon antidiuretic, sau nu au acvaporine, hormoni care au fost recent descoperiţi.

Cât de frecvente sunt bolile endocrine în România?
Cele mai întâlnite sunt problemele legate de tiroidă. Şi guşa endemică continuă să fie foarte frecventă, afectează peste 5-10% din populaţia din regiunea subcarpatică, deşi este într-o formă medie la noi şi nu mai generează tulburări mari, intelectuale, de tipul cretinismului endemic.
Următoarea categorie sunt problemele legate de reproducere. Foarte multe tulburări ale fertilităţii cât şi de comportament sexual, se datorează nu atât leziunilor sau patologiei din gonade, din testicule la bărbaţi şi din ovare la femei, cât faptul că gonadele nu funcţionează bine. Şi asta se întâmplă dacă hipotalamusul, care produce neurohormoni care reglează hipofiza, şi hipofiza, care produce hormoni care reglează gonadele, nu funcţionează bine.

Reglarea funcţiilor sexuale se face central, la nivelul creierului, la nivelul unor puncte numite traductori neuroendocrini, acolo unde ajunge informaţia nervoasă. Tot ceea ce trăim şi experimentăm se traduce într-o informaţie biochimică, într-o informaţie la nivelul glandelor endocrine, la nivelul sângelui. Creierul primeşte această informaţie, o transformă cu ajutorul unor influxuri care au un echivalent electric, pentru ca după aceea să convertească informaţia chimică la nivelul neurotransmiţătorilor şi la nivelul neurohormonilor. Iar aceştia, influenţează principala glanda endocrină, glanda hipofiză şi gonada. Astfel că relaţia între creier, glande şi sânge este foarte strânsă.

În al treilea rând, în România întâlnim bolile metabolice, în care intră diabetul zaharat şi obezitatea. Şi nu mă refer doar la obezitatea simplă, adică la depăşirea greutăţii, ci la distribuţia inadecvată ţesutului gras care este predominant la nivelul abdomenului şi înaintea ficatului. Nu contează atât greutatea totală a omului, cât distribuţia anormală a grăsimii corporale. În acest domeniu s-au făcut multe cercetări şi s-au descoperit cauzele, iar remediile, care probabil în toamna acestui an se vor lansa şi în România, sunt substanţe care blochează anumiţi receptori. Ştim acum că unele droguri, cum ar fi haşişul sau marijuana îi şi îngraşă pe cei drogaţi, în timp ce alte droguri, cum este cocaina, îi slăbesc.

Acestea sunt cele trei câteva domenii de larg interes ale endocrinologiei, care sunt larg răspândite. La final, aş adăuga şi fragilizarea osului pe care noi o ştim în ţara noastră de mult timp, mai mult sub forma rahitismului şi a osteomalaciei, din cauza lipsei de vitamina D. Datorită faptului că suntem în zonă temperată şi nu ne expunem suficient de mult şi de raţional la soare, prin lipsa de vitamina D se poate dezvolta rahitismul. Acum se ştie că, după menopauză, lipsa hormonilor sexuali le face pe femei să piardă masa osoasă, le fragilizează oasele, le expune la fractură, şi această osteoporoză, osteomalacie de menopauză, a devenit o ţintă pentru terapiile hormonale.

PUBLICITATE

70 de ani de Endocrinologie în România



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.