Sexualitatea copilului o poţi nega, dar nu "vindeca"Lecţiile de anatomie ne-au învăţat că pubertatea debutează în jurul vârstei de 12 ani, la fete un semn fiind apariţia primei menstruaţii.
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Şi totuşi, cele mai multe fete încep să se manifeste ca la pubertate sau chiar ca în adolescenţă încă de la 7-8 ani. Dincolo de întreaga societate, care influenţează dezvoltarea accelerată, există şi câţiva factori „agravanţi“, care ar putea fi: influenţa unor copii mai mari, vizionarea unor seriale pentru copii sau telenovele, practicarea sportului. Nimic din toate acestea nu trebuie interzis. Important este să nu se abuzeze, iar copilul să nu piardă contactul cu părinţii. Să le luăm pe rând. Copiii mai mari vor avea mereu un rol de educare în viaţa prepuberilor, dar asta înseamnă că vor transmite şi informaţii pe care părinţii lear mai ţine ascunse. Serialele pot fi văzute moderat în prezenţa părinţilor, care vor putea astfel lămuri întrebările copiilor. Sportul are rolul extrem de important de a învăţa copilul că există reguli, că e nevoie de un program, că poate face parte dintrun grup şi atunci nu va mai căuta grupuri de rebeli. Odată cu această dezvoltare a abilităţilor fizice, desigur apare şi dezvoltarea celor sexuale. Iar dansul sportiv este cel care dă corpului un sens armonic, romantic, sexual.
Fii antrenorul copilului tău!
Ca părinte, e preferabil să nu negi dezvoltarea sexuală a copilului tău şi săi răspunzi la întrebări. Vârsta de 78 ani şi pentru unii copiii chiar mai devreme este potrivită pentru a transmite informaţii. Copiii sunt acum dornici să le primească, dar dacă părinţii nu sunt dispuşi să le ofere, le vor căuta în altă parte.
Zipora Magen. Ph D, Universitatea Tel Aviv, a studiat 3 grupe de vârstă: 89 ani, 1415 ani şi 1718 ani. Copiii între 8 şi 9 ani sunt cei care încă îşi doresc să fie ghidaţi de părinţi, să petreacă timp cu aceştia, să primească daruri. Deci profitaţi şi antrenaţivă copilul pentru o viaţă sexuală sănătoasă.
Peste tot în lume, perioada pubertăţii şi cea a adolescenţei sunt văzute ca fiind pline de schimbări, revoltă, furie sau alte reacţii necontrolate din partea copiiilor. De fapt, în primul rând părinţii sunt cuprinşi de acest torent emoţional. Ei conştientizează că îmbătrânesc şi este un proces ireversibil, că nuşi pot controla fizic copiii, dar cel mai acut resimt anxietatea faţă de transformarea copilului întro fiinţă sexuală şi se luptă atunci cu întrebări legate de propria lor atractivitate fizică, de sexualitate şi de căsnicie.
| « inapoi [adauga articol] | Articol vizualizat de 2271 cititori |
| PUBLICITATE |





40 vizitatori online









