Dan Ghenea este medic specialist în Psihiatrie în cadrul Medicover Pipera (fost Grozovici)

Într­-un studiu recent consacrat evaluării atitudinilor sexiste în educaţia copiilor din România, s­-a constatat că profesorii sunt de părere că nu există discriminare a elevilor în funcţie de gen. La întrebarea finală, dacă ancheta li s­-a părut interesantă/stranie/fără importanţă, majoritatea au optat pentru varianta "stranie" (de fapt două treimi erau profesoare, dar în limba română pluralul e masculin, chiar şi atunci când are în vedere 1000 de femei şi un singur bărbat!)

După ce a completat "ciudatul" chestionar, doamna profesoară de literatură a intrat la clasă şi a predat legenda Meşterului Manole (unde într-­un rol secundar apare şi Ana lui Manole). Iar doamna profesoară de istorie a mai şters cu admiraţie praful de pe uniformele câtorva bărbaţi iluştri. La filosofie se învaţă despre Etica lui Aristotel evitând desigur o discuţie penibilă despre faptul că mentorul lui Alexandru (cel care a "rezolvat" problema nodului gordian într-­un mod atât de masculin) considera că femeia este "o monstruozitate biologică necesară".

Această opinie a filosofului din Stagira a fost definitiv discreditată încă de la sfârşitul Evului Mediu (cel puţin în spaţiul european). După două secole de dispute asupra sufletului femeii, Luminile aduc în prim­-plan un stereotip care se va dovedi durabil (şi nu dă nici azi semne majore de oboseală): sexul tare versus sexul frumos. "Sexul frumos are la fel de multă capacitate de înţelegere ca şi cel bărbătesc, dar este o înţelegere prin frumos, în timp ce a noastră trebuie să fie una profundă" este formularea lui Kant din Metafizica moravurilor care consacră filosofic această nouă mentalitate. E cu siguranţă un progres faţă de dihotomia aristotelică masculin = complet, feminin = incomplet (oprit în dezvoltare); dar este şi primul dintr-­o serie de cadouri otrăvite făcute femeilor.

Dacă l­-aţi fi întrebat pe Fidias sau chiar şi mult mai târziu pe Michelangelo nu cred că ar fi avut vreo ezitare să vă spună că bărbatul este etalonul frumuseţii. "Sexul frumos" feminin este în mod clar o creaţie a revoluţiei industriale. La noi, sărbătoarea mărţişorului aşa cum este ea marcată astăzi este o inversare a tradiţiei; în unele sate mai poate fi încă văzută varianta primară: bărbaţilor le sunt prinse de haine fire albe şi roşii (sau albe şi negre), iar ei merg în pădure şi aduc ramuri tinere cu care împodobesc stâlpii casei. Mărţişorul oferit bărbaţilor trebuie să-­i protejeze de deochi, de iele, de mumele pădurii faţă de care bărbatul este vulnerabil. Mărţişorul citadin e un hibrid care foloseşte vechile simboluri dându-­le un sens burghez: în tradiţie romantică, femeia este identificată cu natura care renaşte. În epoca tehnologiei însă, natura este cea vulnerabilă iar a oferi flori aminteşte de faptul că natura a fost supusă, iar bărbatul îi oferă femeii o compensaţie în plan estetic (considerat secundar din punct de vedere masculin) pentru cedarea prim­-planului social.

Discriminarea deschisă a femeilor devine din ce în ce mai rară. Legile proclamă egalitatea în drepturi. Dar ideea că există roluri "naturale" a rămas o piedică pe care de multe ori şi-­o pun chiar femeile educate.

Iată câteva "vinovăţii" (percepute ca devieri faţă de rolurile "naturale"):
1. Mă simt vinovată că îmi place să am succes (nu însemnă asta că pun familia pe planul doi?);
2. Las tot ce e mai bun din mine la slujbă şi îmi frustrez astfel soţul şi copiii de căldură şi tandreţe;
3. Cineva trebuie să se sacrifice pentru binele familiei (sunt oare egoistă că nu pot să suport această idee cu care mă tot bate la cap mama - acest cineva va fi întotdeauna o femeie!) şi lista ar putea continua.
Dar s-­o spunem clar: nu există roluri naturale, toate rolurile sunt alegeri sociale. Evident că doar o femeie poate fi mamă; dar nu orice femeie trebuie să fie. Iar delimitarea responsabilităţilor părinţilor are foarte puţin de­-a face cu biologia; nu­-mi spuneţi că bărbatul nu poate hrăni la sân copilul, pentru că voi fi obligat să vă răspund: are totuşi două mâini cu care poate schimba scutece.

Nu există feminitate şi masculinitate. Există doar femei şi bărbaţi egali în demnitate. Vom fi sinceri în omagierea frumuseţii feminine doar în ziua în care frumuseţea nu va mai fi doar variaţiunea într­-o gamă minoră a demnităţii umane.
Până atunci poate că nu ar fi rău ca, la anul, să le oferiţi un mărţişor prietenilor voştri. Ca să le reamintiţi că sunt vulnerabili, că soarta e un substantiv feminin şi că iarba creşte în case după o sută de ani de singurătate.

Roluri feminine, sau De ce bărbatul este etalonul frumuseţii...

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.