Cristina Anca Dascalescu este medic primar în medicina de familie, cu competenţă în api-fitoterapie

Laptele uman rămâne alimentul ideal pentru nou-născutul la termen şi pentru sugar, în primele 6 luni de viaţă. Acesta este cel mai complet aliment, conţinând toate elementele nutritive necesare, într-o proporţie adecvată, adaptată posibilităţilor digestive reduse ale sugarului. În afară de certe avantaje nutriţionale, neegalate de nici o altă formulă, oricât ar fi ea de modernă sau sofisticată, alimentarea la sân creează o relaţie optimă între copil şi mamă, care va fi resimţită toată viaţa, la nivelul celor doi.

Laptele de mamă conţine anticorpi, substanţe care ajută la protejarea bebeluşului de infecţii, până ce propriul său sistem imunitar se maturizează. Fiind uşor de digerat, fereşte sugarul, în prima perioadă a vieţii, de probleme digestive cum ar fi: durerile abdominale, diaree sau constipaţie. Studii recente au arătat ca alimentaţia la sân conduce la o dezvoltare dentară mai bună şi poate ajuta copiilor susceptibili genetic, la prevenirea diabetului zaharat de tip 1 (diabet juvenil). Şi totuşi….în acest număr, voi prezenta o boală ce limitează accesul la această minunată sursă de viaţă sănătoasă., laptele matern şi anume: intoleranţa la lactoză.

Cum se manifestă la sugar
Această afecţiune reprezintă incapacitatea organismului sugarului de a digera cantităţi semnificative de lactoză. Lactoza este principalul glucid din lapte, un dizaharid compus dintr-o moleculă de glucoză şi alta de lactoză. Ea apare datorită deficitului unei enzimei numite lactază, produsă în mod fiziologic de celulele ce căptuşesc în mod normal intestinul subţire. Această enzimă, lactaza, digeră zaharurile din lapte, reducându-le la forme mai simple ce pot fi apoi absorbite cu uşurinţă, de la nivelul intestinului subţire, direct în sânge.

Deficitul acestei enzime pentru a digera lactoza consumată conduce la fenomene digestive supărătoare şi la stagnarea în greutate a copilului. Cauzele declanşării acestei boli nu sunt cunoscute. Ele sunt determinate, în mare parte, de diferite afecţiuni digestive ce reduc cantitatea de enzime produse. În cazul afecţiunilor digestive de natură infecţioasă, lactaza (beta-galactozidaza) este prima enzimă ce scade şi ultima care se normalizează, după trecerea procesului infecţios.

Intoleranţa la lactoză poate dispărea complet.
Dacă gastroenterita survine în primul semestru de viaţă, deficienţa de lactază se prelungeşte la 3-4 luni. Cantitatea de lactoză ce induce apariţia scaunelor apoase variază de la un copil la altul. De obicei, apare o intoleranţă parţială la lactoză, în care sugarul tolerează totuşi  mici cantităţi de lactoză. Copilul mai mare acuză doar disconfort abdominal, colici abdominale, flatulenţă (acumulare de gaze intestinale) sau distensie abdominală. Studii recente au demonstrat faptul că această intoleranţă se diminuează o dată cu înaintarea în vârstă, când se reface marginea în perie a intestinului.

După vârsta de 2 ani, intoleranţa la lactoză poate dispărea complet. Prematurii cu greutate mică la naştere au şi ei o intoleranţă tranzitorie la lactoză. Nivelul lactazei intestinale la această vârstă este doar de 70% din valorile nou-născutului la termen. Acest deficit poate surveni şi în malnutriţia protein-calorică sau după intervenţii chirurgicale pe intestinul subţire în perioada de sugar.

Simptome
Simptomele obişnuite ale intoleranţei la lactoză sunt greaţa, crampele abdominale, balonarea şi diareea, ce încep la 30 minute sau la 2 ore după con-sumul de alimente ce conţin lactază. Această afecţi-une se însoţeşte şi de o deficienţă a creşterii în greutate. Dacă se exclude un proces inflamator intestinal (gastroenterita infecţioasă), singura opţiune terapeutică a intoleranţei la lactoză este dieta. Nu sunt cunoscute mijloace prin care să creştem cantitatea de lactază, aşa că se va consuma un regim care să excludă lactoza (lapte delactozat sau de soia).

Copiii născuţi cu intoleranţă la lactoză trebuie feriţi de alimentele ce conţin lactoză, cum sunt laptele şi brânzeturile. Controlul dietei este strict individualizat, în funcţie de gradul intoleranţei şi de produsul intolerant. Pentru copiii şi adolescenţii ce prezintă intoleranţă la lactoză, vă oferim un tabel comparativ al conţinutului în calciu, al unor produse alimentare vegetale şi animale. În concluzie, dragi părinţi, dacă observaţi la copilul dumneavoastră simptome precum cele menţionate mai sus, mergeţi de urgenţă să consultaţi un medic specialist. El va şti foarte bine cum să evalueze boala şi va stabili care sunt analizele necesare precizării diagnosticului pozitiv şi mai ales, să intervină terapeutic la timp, pentru a putea preveni apariţia complicaţiilor.

Alte surse alimentare de caliu în afara lactatelor: seminţe susan, soia, migdale, alune, nuci, orez, fulgi de ovăz, făină grâu integral, făină albă, andive, soia, spanac, carne miel, carne viţel, somon, cod.

PUBLICITATE

Intoleranţa la lactoză a copiilor



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.