51 vizitatori online |
Aspecte psihosociale ale menopauzeiPotrivit statisticilor, între 1% şi 2% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 30 şi 40 de ani intră la menopauză. Menopauza precoce este prezentă la aproximativ 5% din populaţia feminină a lumii. Ioan-Bradu Iamandescu |
 |
 |
 |
 |
 |
Prof. univ. dr. Ioan-Bradu Iamandescu este preşedintele Societăţii Române de Psihosomatică Aplicată şi Medicină Comportamentală.
Din punct de vedere etimologic, conceptul de menopauză îşi are originile în limba greacă (pausa = sfârşit, menos = hemoragie), desemnând finalul menstruaţiei. Sub aspectul fiziologic, menopauza se
caracterizează printr-o deficienţă permanentă şi
ireversibilă a secreţiei de hormoni estrogeni. După minim 12 luni de amenoree, se poate pune diagnosticul de menopauză spontană.
Menopauza poate surveni în intervalul de vârstă cuprins între 40-55 ani, etatea medie fiind de 50 de ani. Ea se instalează prin ciclurile menstruale neregulate, care preced amenoreea definitivă. Din aceste considerente, diagnosticul menopauzei este unul retrospectiv.
Datorită carenţei definitive de hormoni estrogeni (acesta este substratul, baza biologică a menopauzei), femeia poate prezenta o serie de tulburări somatice şi psihice care, la rândul lor, generează anumite tulburări comportamentale, caracterizând "femeia la menopauză" (irascibililate, plâns facil, relaţii interpersonale dificile).
Este important să amintim tulburările somatice induse de modificările hormonale: transpiraţii nocturne, bufeuri, obezitate, scăderea libidoului, atrofie genitală, osteoporoză.
Schimbările hormonale, aşa cum am amintit anterior, modifică starea psihică a femeii, producând o serie de tulburări psihice. Acestea pot fi clasificate în tulburări cognitive (modificări ale atenţiei, memoriei, scăderea capacităţii de decizie şi autocontrol, complexe de inferioritate) şi tulburări afective (anxietate, depresie, instabilitate emoţională - treceri bruşte de la o stare emoţională la alta). În cadrul tulburărilor psihice, mai putem exemplifica o serie de trăiri complexe cu caracter de pierdere (perceperea îmbătrânirii, a pierderii feminităţii), dar şi o stare de nesiguranţă, nelinişte cauzată de manifestările fiziologice. Anumite manifestări psihosomatice pot accentua disconfortul fizic, cum ar fi insomnia, cefaleea.
Toate aceste tulburări somatice şi psihice concordă la apariţia tulburărilor comportamentale, acestea fiind direct influenţate de antecedentele personale de comportament, menopauza accentuând patternul comportamental deja existent. De exemplu, femeile care fac parte din categoria tipului comportamental A (TABP- Type A Behaviour Pattern) pot avea manifestări agresive, de iritabilitate şi ostilitate (reunite sub denumirea "nucleului toxic"- sindromul AHA) care le predispune la îmbolnăviri cardiovasculare, boli cronice degenerative şi la relaţii interpersonale tensionate, dificile, caracterizate de competitivitate, nerăbdare şi atitudine de "şef". Menopauza, prin corolarul său de schimbări hormonale, somatice, psihice şi comportamentale, intensifică patternul comportamental preexistent (femeia era deja iritabilă, ostilă, nerăbdătoare; menopauza îi va amplifica aceste trăsături, care vor genera relaţii interpersonale semnificativ mai tensionate).
De asemenea, riscul de boli cardiovasculare şi boli cronice degenerative determinat de tipul psihocomportamental A se va amplifica la menopauză datorită modificărilor hormonale, psihice şi comportamentale. Această predispoziţie de îmbolnăvire la persoanele aparţinând tipului comportamental A este generată de secreţia excesivă de catecolamine şi cortizol, ca răspuns fiziologic la o serie de stimuli psihici negativi, fiind veritabili "colecţionari" de stresuri psihice.
Un rol important în amplitudinea manifestărilor menopauzei îl are şi tipul de personalitate al femeii. Astfel, prezenţa unei trăsături anxioase de personalitate s-a corelat cu diminuarea apetitului sexual, simptomele vasomotorii şi dispoziţia negativă.
Influenţele socio-profesionale se manifestă evident în cadrul simptomatologiei menopauzei. O femeie care are un statut profesional (este angajată) are o stare de sănătate mai bună decât o femeie casnică. Baruch G.B. (1984) a evidenţiat faptul că îndeplinirea mai multor roluri sociale de către femeie este benefică, amplificându-i stima de sine, satisfacţia profesională, încrederea în resursele sale psihice şi fizice. Femeia care exercită doar rolul de casnică, datorită perceperii îmbătrânirii şi a diminuării feminităţii prin procesul menopauzei, neavând satisfacţii profesionale care i-ar fi putut compensa sentimentul inferiorităţii, va tinde să-i scadă autostima, să fie anxioasă, depresivă, iar simptomele menopauzei, pe acest fond de nemulţumiri şi trăiri emoţionale negative, se vor amplifica.
În acest context este important sprijinul oferit de soţ, copii, rude, prieteni, instituţii spitaliceşti etc. Ne referim, mai ales, la suportul emoţional, informaţional şi material de care beneficiază o persoană aflată în acest "impas" existenţial important pentru orice femeie.
Un factor negativ care poate surveni în peri- şi postmenopauză este cel al depresiei. Datorită sentimentului diminuării feminităţii, al stimei de sine care poate să descrească pe fondul unui statut socio-economic scăzut, dar şi al intervenţiei modificărilor hormonale, a factorilor endogeni predispozanţi, poate să se instaleze depresia.
Ea poate fi declanşată de o serie variata de factori: factori endogeni predispoziţionali; factori hormonali (modulare "corticală"); factori conjuncturali; factori exogeni de context social (indicate de "life-events").
Tratamentul optim al depresiei la menopauză constă în utilizarea dozelor mici de estrogeni, combinate şi cu antidepresive. Se poate identifica o analogie cu tratamentul depresiei în hipertiroidie.
Menopauza poate fi generata de factori fiziologici, normali (fiind un proces natural, care se manifestă la toate femeile), dar şi de factori patologici (de exemplu, neoplazii), care necesită o intervenţie chirurgicală (histerectomie) pentru diminuarea, rezolvarea acestei patologii. în al doilea caz, este vorba de menopauza chirurgicală (posthisterectomie).
O caracteristică principală în menopauza chirurgicală este instalarea bruscă (fără tranziţie); femeia nu are timpul fizic necesar mobilizării resurselor sale somatice şi psihice şi a utilizării mecanismelor adaptative.
De asemenea, contextul instalării menopauzei chirurgicale este negativ din punct de vedere emoţional. Avem în vedere trauma chirurgicală la care este supusă pacienta, ameninţarea riscului metastatic (în caz de neoplazii) şi a infertilităţii, care poate avea o conotaţie negativă pentru femeile care îşi mai doresc copii. De asemenea, pierderea feminităţii poate constitui o sursă de disconfort psihic şi stres.
Având în vedere aceste aspecte delicate pentru pacientă, este importantă instituirea unei relaţii terapeutice pozitive cu personalul sanitar care abordează cazul respectiv; suportul psihologic este indicat să se acorde atât preoperator, cât şi postoperator. Bineînţeles că susţinerea psihologică va fi armonios combinată cu intervenţiile medicale necesare pentru optimizarea rezultatelor.
În cazul pacientelor echilibrate emoţional, instalarea depresiei posthisterectomie are o probabilitate scăzută.
Modificările somatice şi psihologice posthisterectomie sunt cele specifice menopauzei fiziologice, dacă nu se instalează terapie de substitut.
Intervenţia terapeutică este holistică, ea vizează atât planul somatic, prin administrarea medicaţiei de substitut şi de antidepresive (dacă este necesar), dar şi psihicul femeii, prin susţinerea psihologică (acordată prin intermediul informării, consilierii, psihoterapiei).
Modalităţi terapeutice de abordare a menopauzei
1. Terapia cu estrogeni (patches transdermici cu estradiol 17 ß 100 mg. pentru 12 săptămâni).
Efectele pozitive sunt: scăderea atrofiei şi a uscăciunii vaginale; diminuarea tulburărilor vasomotorii (bufeuri etc.); creşterea dispoziţiei, are efect antidepresiv.
Efecte negative care pot apărea: tulburări cognitive uşoare/demenţă/stroke;
2. Asociere facultativă cu Fluoxetină, în cazul prezenţei depresiei marcate, şi cu antipsihotice, dacă în comorbiditate este prezentă schizofrenia.
3. Psihoterapie şi consiliere psihologică centrată pe: criza de viaţă la menopauză; stres psihic cronic din peri- şi postmenopauză; depresie (putem asocia şi administrarea de antidepresive, în funcţie de intensitatea depresiei).
Prin intermediul abordării holistice a femeii aflate la menopauză, putem să obţinem rezultate pozitive, stabile, iar calitatea vieţii să fie semnificativ optimizată.
| « inapoi [adauga articol] | Articol vizualizat de 8028 cititori |
|
|
PUBLICITATE |
