Ce-i lipseşte spitalului dvs.?

Ne confruntăm cu oarece lipsă de personal, în special medici anestezişti, care au solicitat să plece în Franţa pe o perioadă determinată, pentru perfecţionare, dar şi pentru a-şi rezolva problemele materiale, având în vedere că acolo sunt mult mai bine plătiţi. Din 3 posturi de medici anestezişti, sunt ocupate 1,5.

Referitor la aparatură, ar fi necesar să avem mai multe monitoare funcţii vitale, ventilator, aspirator portabil, ecograf performant, o masă nouă în sala de operaţii, trusă cricotirotomie şi altele. Ne confruntăm cu disfunctionalităţi în aprovizionarea cu medicamente şi aceasta şi în funcţie de banii primiţi de la Casa de Asigurări, care ne dă banii în funcţie de cât colectează. Pentru aprovizionarea cu medicamente, am apelat la sponsorizări: există unele firme care ne sponsorizează din când în când, e drept cu medicamente care expiră în câteva luni, dar există şi pacienţi care înţeleg situaţia dificilă prin care trece spitalul şi contribuie la aceste sponsorizări.

Ce realizări excepţionale aţi avut?

Departe de a avea realizări excepţionale! Dar, dacă cu un tarif pe caz ponderat de 840 (cel mai mic din ţară) acordat timp de 5 luni, după care mărit la 1.222, am rămas la linia de plutire, fără prea multe datorii, cred că ar putea fi numită o realizare.

Aţi făcut proiecte cu finanţări europene?

Pentru Spitalul „Elena Doamna“ este depusă o cerere de retrocedare din partea Fundaţiei Caritatea din anul 2003. Din acest motiv, nu s-au putut accesa nici fonduri europene, nici alte tipuri de fonduri, de exemplu de la Consiliul Judeţean. Am solicitat Fundaţiei Caritatea, luând exemplul celor care au revendicat Spitalul Municipal Tecuci şi care, în interesul comunităţii, nu au mai solicitat revendicarea, să renunţe şi dumnealor, mai ales că în municipiul Iaşi s-a mai desfiinţat o maternitate, cea de la Spitalul Parhon. Efectiv, 1600 de naşteri şi 8.000 de internări nu au unde să încapă în cealaltă maternitate.

Cât v-a alocat în acest an Primăria?

Anul trecut s-au alocat 5000 lei, constând în banii luaţi din chirii; anul acesta, vom vedea.

Care sunt obiectivele planului managerial?

Eficientizarea cheltuielilor, montarea noii staţii de sterilizare care, anul trecut, din lipsa fondurilor, nu a putut fi rezolvată, îmbunătăţirea serviciilor printr-o mai bună organizare şi prin perfecţionarea personalului.

Cu ce alte probleme vă confruntaţi?

O problemă serioasă o reprezintă finanţarea, dar şi siguranţa şi regularitatea cu care aceasta ne este repartizată.

Ce măsuri puteţi lua pentru a remedia neajunsurile?

Sunt lucruri care nu depind de noi, cum ar fi uneori finanţarea, dar ordinea, de ce nu dăruirea personalului şi înţelegerea bolnavilor pot fi de ajutor managerului în crearea unui climat de stabilitate atât pentru bonavi, cât şi pentru personal.

Una din măsurile care ar fi posibile pe viitor, pe care doreşte MS să le ia, este reducerea personalului în toate spitalele. Cum comentaţi această măsură?

Este greu de comentat. Dacă a făcut o analiză serioasă şi consideră că acest lucru trebuie făcut fără a fi în detrimentul bolnavilor sau al cadrelor medicale, atunci poate că este bine. Este necesar ca măsura să fie bine fundamentată şi fără drame sociale. Să nu credeţi că m-am întors la Caragiale. Dar ca să nu ne migreze personalul disponibilizat, putem să programăm şi să-l dirijăm către un alt loc de muncă. Dacă tot reducem personalul, de ce să nu reducem şi locurile bugetate de la facultăţile de medicină?! Iar din diferenţa de bani să creştem puţin salariile!

Ce-i lipseşte sistemului sanitar din România?
Cred că organizarea, ordinea şi stabilitatea. Avem nevoie de ghiduri şi protocoale, au trecut 20 de ani şi tot nu le-am rezolvat.

Ce are bun sistemul sanitar din România?

O şcoală medicală încă bună, medici buni.

Ce aţi schimba la sistemul sanitar?

Aş schimba transparenţa cu care se colectează banii, transparenţa şi justificarea cheltuielilor, aş dori mai multă seriozitate la toate nivelurile.

Cum este relaţia medic-pacient?

Relaţia medic - pacient s-a deteriorat din cauza medicilor, a pacienţilor şi a mass-mediei. Doctorii nu mai sunt atât de răbdători şi dăruiţi, bolnavii, fără a fi bine informaţi, au pretenţii fără suport, mediatizarea unor cazuri „negative“ şi nu întotdeauna cu o bună informare pot aduce un deserviciu acestei relaţii.

Cum vedeţi viitorul sistemului medical românesc?

Sistemul medical românesc depinde de sistemul economic românesc, dar şi de capacitatea de organizare. Din moment ce intervenţia noastră în economie este indirectă, cred că am putea interveni în organizarea şi schimbarea unor mentalităţi, ceea ce nu este uşor.

Ce le transmiteţi colegilor dvs.?

Le transmit să se implice mai mult pentru ei şi pentru bolnavi (măcar ţinând cont că nici pe ei boala nu îi ocoleşte).

PUBLICITATE

Avem nevoie de ghiduri şi protocoale



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.