Prof. univ. dr. Ioan-Bradu Iamandescu este preşedintele Societăţii Române de Psihosomatică Aplicată şi Medicină Comportamentală.

Alergologii au observat o frecvenţă crescută a răcelilor în anamneza (istoricul) bolnavilor, în special a copiilor cu alergie respiratorie la acarieni din praful de casă (mai rar şi în cazul alergiei la dafnii, „puricii de baltă“ ce constituie hrana uscată a peştişorilor din acvarii).

Corelând acest fapt de observaţie clinică cu datele de fiziopatologie furnizate de progresele alergologiei în ultimele două-trei decenii, se pot găsi trei explicaţii extem de plauzibile ale acestui fenomen, fiecare dintre ele acoperind câte o parte importantă din întregul reprezentat de aceşti bolnavi.

Prima variantă, frecvent întâlnită, o constituie cazurile de bolnavi care ignoră starea lor de alergie şi care, la contactul cu o cantitate masivă de alergeni (de ex. acarienii), reacţionează prin strănuturi în salve, secreţii apoase nazale şi oculare („curge nasul“, „lăcrimează“), simptome urmate la 1-2 zile de o tuse spastică, „urâtă“, care - după circa 5-7 zile - devine mucoasă +/- purulentă, se rupe“, tinzând să dispară la finele a 2-3 săptămâni de la începutul răcelii.

Desigur, aceste simptome sunt aproape identice cu cele ale unei viroze respiratorii, mai ales că nu toate virozele sunt însoţite de febră. Un astfel de pacient trebuie îndreptat către consultul alergologic, iar măsurile de profilaxie antialergică, dublate de un tratament corespunzător, vor diminua frecvenţa acestor „false răceli“.

Destul de frecvent, un alergic - cu o imunitate mai scăzută - face viroze respiratorii datorită eliberării în cursul reacţiei alergice (produsă zilnic în contact cu o cantitate mai redusă de praf) a unor molecule de adeziune (de ex. ICAM-1) care constituie un factor propice pentru multiplicarea anumitor virusuri respiratorii. Avem de-a face aici cu adevărate „răceli“ (adică viroze) favorizate decisiv de o alergie respiratorie preexistentă.

În sfârşit, există „răceli adevărate“, viroze frecvente cu manifestări de rinită şi bronşită (tuse seacă, apoi productivă), survenite pe un teren cu o imunitate locală (respiratorie) redusă, dar şi o imunitate generală cu un deficit parţial, la nivelul unor subclase de IgG.

În toate trei cazurile (alergie fără viroză, alergie cu viroză şi viroză fără alergie), factorul psihologic poate interveni în grade variate, mai ales în ultimele două situaţii, în care intervenţia stresului psihic poate afecta negativ imunitatea, aşa cum am demonstrat şi noi în 1976-1977 la studenţii universităţilor din Bucureşti.

Alergie sau răceală?

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.