- Care sunt sursele de infecţie?

Sursele de infecţie sunt reprezentate de:

- bolnavii de tuberculoză pulmonară activă (baciliferi), în special cei cu leziuni cavitare

- bolnavii cu tuberculoze extrapulmonare active deschise sau fistulizate (uro-genitale, osteo-articulare, ganglionare etc.)

- animalele bolnave de tuberculoză (în special bovine) prin produse contaminate (lapte).

- Care sunt categoriile de risc?

Tuberculoza este adesea privită ca o boală "a sărăciei" şi de aceea mulţi bolnavi se feresc să-şi recunoască boala, din cauza stigmatizării sociale, din teamă pentru pierderea locului de muncă, întârziind astfel mult timp momentul diagnosticului. Tuberculoza are incidenţă mai crescută la categoriile sociale defavorizate (persoane cu standard de viaţă scăzut, populaţia romă, deţinuţi, persoane fără locuinţă, instituţionalizaţi, şomeri, imigranţi, malnutriţi cu carenţe proteice şi vitaminice etc.), dar uneori şi la personalul medical (lucrătorii sanitari din mediul tuberculos).

- De ce o zi de luptă împotriva tuberculozei?

Ziua mondială a tuberculozei se sărbătoreşte anual pe 24 martie, dată la care, în urmă cu 123 de ani, Robert Koch prezenta comunităţii medicale din Berlin descoperirea sa: bacilul tuberculozei. Prin aceasta se doreşte atragerea atenţiei opiniei publice şi sensibilizarea factorilor de decizie cu privire la importanţa acestei probleme de sănătate publică, cu multiple implicaţii de ordin medical, psihologic şi social.

- Care este situaţia cazurilor în România? Trendul este crescător sau descrescător?

Din anul 1985 până în 2002, evoluţia incidenţei în România a înregistrat o continuă creştere, pe fondul deteriorării condiţiilor socio-economice şi al perturbărilor survenite în funcţionarea sistemului de sănătate. În anul 2003, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, s-a înregistrat o uşoară reducere a incidenţei anuale a tuberculozei în România. Această scădere reprezintă un prim semn că eforturile depuse în ultimii ani pentru controlul tuberculozei în România încep să arate rezultate pozitive. Totuşi, fiind vorba despre un fenomen biologic, pentru afirmarea cu certitudine a scăderii incidenţei, este nevoie de timp şi de continuarea susţinută a intervenţiilor şi activităţilor. Se poate vorbi, de fapt, de o tendinţă de "stopare" a creşterii incidenţei globale a tuberculozei.

- Cât "costă" un bolnav de tuberculoză?

Dacă pentru depistarea, tratarea şi controlul cazurilor de tuberculoză cu chimiosensibilitate (cu germeni fără rezistenţă la medicamentele antituberculoase), sumele nu sunt foarte mari (în medie 1000-1500 RON), pentru cazurile cu multidrogrezistenţă, costul mediu al unui tratament individualizat pentru TB MDR depăşeşte de zeci de ori (în funcţie de schemă şi durată) costul tratamentului clasic, fiind între 9.000 RON şi 20.000 RON.

- Ce se rezolvă prin programele de prevenţie?

Prin aplicarea corectă şi cât mai riguroasă a măsurilor de prevenţie a răspândirii bolii în populaţie şi a controlului corect al contacţilor sau suspecţilor de tuberculoză, se obţine, cu timpul, reducerea costurilor necesare, prin prevenirea apariţiei altor cazuri noi, depistarea cât mai precoce a cazurilor (în etape cu leziuni minime), obţinându-se astfel vindecări de calitate, cu mai puţine sechele anatomice şi funcţionale şi posibilitatea reîncadrării pacienţilor în activităţile cotidiene şi la locul de muncă.

- Ce loc ocupă această boală în cadrul sănătăţii publice?

Pentru sistemul sanitar din România, tuberculoza reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. Condiţionarea plurifactorială, inclusiv dimensiunea socio-economică a răspândirii tuberculozei, conduce la nevoia abordării multidisciplinare şi intersectoriale a acestei patologii, care depăşeşte sfera serviciilor de sănătate. Prin adoptarea, începând cu anul 1998, a Strategiei Internaţionale de Tratament sub Directă Observaţie (DOTS) şi prin implementarea Programelor Naţionale de Control a Tuberculozei (PNCT) 1997-2000 şi respectiv 2001-2005 (PNCT), în anul 2003, România înregistrează pentru prima dată, în ultimii 20 de ani, o tendinţă de scădere a incidenţei cazurilor noi de tuberculoză. Aceste rezultate încurajatoare au fost obţinute datorită intensificării activităţilor PNCT şi aplicării proiectelor desfăşurate cu finanţare de la Fondul Global pentru combaterea HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei. Cu toate acestea, în anul 2007 în România, s-au înregistrat un număr de 23.728 de cazuri noi şi recidive de tuberculoză (110,1 cazuri la 100.000 de locuitori), cifre care situează, din păcate, România printre primele ţări în Europa.

- Care sunt principalele focare?

Zonele cu cea mai mare incidenţă o reprezintă judeţele din sudul ţării şi câteva judeţe din Moldova, din cauza nivelul de trai mai scăzut al populaţiei, şi a situaţiei economice mai precare a acestor zone.

- Sunt trataţi bolnavii din România la fel ca în restul UE?

Tratamentul acestei boli se face la noi doar în condiţiile impuse de PNCT, cu regimuri terapeutice standard şi sub directa observare (de către un cadru medical din cadrul reţelei de pneumoftiziologie sau de către medicul de familie sub supervizarea dispensarului PNF teritorial) în acord cu Strategia Stop TB a OMS, cu asigurarea neîntreruptă şi gratuită a tratamentului antibacilar pentru toate categoriile de pacienţi.