73 vizitatori online |
Cancerul de sân. Puterea psihică asupra organismuluiCancerul de sân este cel mai frecvent dintre cancerele femeii. Pierderea unui sân poate fi cel mai traumatizant moment din întreaga luptă cu această boală.
|
 |
 |
 |
 |
 |
Dacă este descoperit într-o fază timpurie a evoluţiei, poate fi tratat cu rezultate foarte bune prin chirurgia conservativă a sânului, urmată de radioterapie.
Femeia poate alege să renunţe sau poate alege să lupte. Poate alege să se simtă o victimă neajutorată sau poate să participe activ la recuperarea sa. Norman Cousins descrie, în cartea sa "Anatomia unei boli", succesul pe care l-a avut în lupta cu o boală considerată fatală: "Medicamentele nu sunt întotdeauna necesare.
Credinţa în recuperare, da". Şi totuşi, în faţa bolii, fiecare individ este capabil să mobilizeze puterea de regenerare a organismului său. Cousins crede că, aşa cum gândurile negative pot provoca schimbări chimice importante în corp, aşa emoţiile pozitive pot determina schimbări chimice care să ajute la recuperare. Şi medicii au constatat, de-a lungul carierei, că pacienţii care rezistă bine sunt cei care au o puternică dorinţă de a trăi.
Din punctul de vedere al specialistului, pacientul care are cancer trebuie tratat ca o persoană unitară, nu trebuie văzut doar ca un bolnav. Astfel, trebuie să se acorde atenţie şi convingerilor greşite, gândurilor pesimiste, iar bolnavul trebuie încurajat să preia responsabilitatea personalităţii sale şi să-şi dorească să realizeze schimbări la nivelul acesteia pentru a-şi îmbunătăţi funcţionarea fizică şi psihică.
Din punctul de vedere al bolnavului, atenţia trebuie concentrată pe gânduri pozitive, activităţi plăcute, socializare, vizionarea de comedii şi lecturarea unor cărţi plăcute.
Femeia se simte adânc, puternic lovită în calitatea ei supremă - feminitatea. Ea simte că îşi pierde rolul de femeie şi nu ştie cum va putea funcţiona în continuare în cele trei sarcini importante ale vieţii: munca, relaţiile sociale (prietenii) şi relaţia intimă (familia), la care se mai pot adăuga şi funcţiile legate de dezvoltarea sinelui şi de spiritualitate.
Chiar dacă ultima pare mai puţin legată de problema acută cu care se confruntă o femeie care a suferit extirparea unui sân, ea poate totuşi să se supere pe Divinitate sau, dimpotrivă, să se simtă pedepsită şi să devină extrem de religioasă. În privinţa sarcinii muncii, ea se va simţi în inferioritate faţă de colegi, se va simţi izolată, etichetată, inferioară. La fel ar putea să se simtă şi în relaţiile cu prietenii şi cu membrii familiei.
Primele reacţii ale unei femei care suferă o intervenţie chirurgicală mutilantă sunt de a se închide în sine, de a refuza comunicarea, de a suferi şi a se izola încercând să nu-i afecteze pe cei din jur. Nu de puţine ori, aceste reacţii sunt, de fapt, primele semne ale unei depresii sau ale unei tulburări de stres posttraumatice.
De-a lungul timpul, a fost studiată legătura dintre suferinţa psihică, gândurile negative şi modul în care se reflectă în plan fizic. Aşa s-a ajuns la ideea că femeile care sunt, în general, deprimate sunt mult mai mult predispuse îmbolnăvirii de cancer de sân. Pe lângă trăsăturile de personalitate ce predispun la această boală, pot interveni şi traume, stres, suferinţe care să declanşeze boala.
| « inapoi [adauga articol] | Articol vizualizat de 2625 cititori |
|
|
PUBLICITATE |
