Informaţii din presă şi de pe situl Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate ne fac să fim extrem de îngrijoraţi pentru viitorul pacienţilor cu boli mintale, în condiţiile în care, pentru prima oara in Romania in ultimii 60 de ani, se sugerează posibilitatea abandonării unui principiu fundamental, singurul care poate asigura îngrijiri de sănătate corecte şi echitabile, acela al gratuităţii tratamentului bolnavilor psihici.

Atât înainte, cât şi după 1990 am trecut prin momente dificile în care medicamentele necesare pentru bolnavi au dispărut pentru mai mult sau mai putin timp, DAR niciodată nu s-a pus în discuţie renunţarea la tratamentul gratuit pentru cei în suferinţă mintală. Credem ca o schimbare de asemenea anvergură nu poate fi decât rezultatul unei cât mai largi dezbateri democratice în care publicul general să poată înţelege consecinţele acestei decizii.

Constituţia României prin articolul 34 garantează “dreptul la ocrotirea sănătăţii”, iar paragraful 2 face referire la faptul ca “statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice”. Acest drept ar fi prejudiciat grav şi cu consecinţe ireparabile dacă CNAS va impune de la 1 iulie 2010 introducerea unui sistem prin care accesul la tratamentul optim să fie interzis celor cu boli psihice cronice grave şi celor lipsiţi de mijloace financiare.

Foarte multi experţi au remarcat lipsa unei justificări farmacologice, a iniţierii unei medicine cu tratamente de calitate pentru cei bogaţi şi a alteia pentru majoritatea săracă, a lipsei de coerenţă în alegerea produselor care vor fi compensate, a faptului că medicii nu-şi vor mai putea respecta jurământul hipocratic.

Nu dorim să le repetăm sau să adăugăm altele pentru că ni se pare că aspectul fundamental îl constituie necesitatea menţinerii gratuităţii îngrijirilor celor cu boli mintale cronice grave. Pentru mulţi dintre aceşti oameni afecţiunea a început înainte de a învăţa o meserie, şi chiar şi cei la care simptomele au debutat atunci când aveau un loc de muncă, boala i-a facut să-l piardă, aşa că aproape toţi trăiesc în condiţii aflate sub pragul de sărăcie. Orice cost suplimentar este imposibil în condiţiile în care nici necesităţile de bază (locuinţă şi hrană decentă, îmbrăcăminte, suport pentru o minimă viaţă socială) nu sunt asigurate.

Cu alte cuvinte cei care până acum au beneficiat de un tratament  vor fi fortaţi să renunţe şi conştient să se cufunde în suferinţă. După ghinionul îmbolnăvirii, aplicarea propunerilor CNAS ar constitui de fapt o a doua condamnare la boală şi precaritate. Dacă pentru prima nu ştim cauza, pentru ceea de a doua ar fi indiferenţa noastră a tuturor.

Nu este singura măsura care ne îngrijorează.  Conform anexei 7 la capitolul 1 din Contractul Cadru, nota nr. 4 hotărăşte că pentru bolile cronice medicul de specialitate “decontează o consultaţie la un interval de timp de minimum 3 luni”.  Dacă această măsură se va aplica, de exemplu, un pacient care suferă de schizofrenie  va putea consulta psihiatrul o dată la 3 luni!!! Toată lumea ştie ca cele mai scumpe îngrijiri sunt cele spitaliceşti, deci îngrijirile ambulatorii ar trebui încurajate să răspundă flexibil nevoilor pacientului, astfel încât să impiedice internarea.

Reluând exemplul de mai sus, atunci când pacientul cu schizofrenie se decompensează şi necesită o ajustare de tratament, pentru a observa eficacitatea sa, poate fi necesar ca, un timp, pacientul sa fie văzut zilnic, existând desigur perioade când o consultaţie la trei luni este suficientă.  Atât pentru pacient (care evită traumatismul ruperii de comunitatea în care trăieşte), cât şi pentru societate (care evită cheltuieli inutile într-o perioadă economică grea) intervenţia ambulatorie este soluţia ideală, aplicată dealtminteri în toate ţările Comunităţii Europene.

Este de neînţeles cum pe de o parte CNAS doreşte reduceri la nivelul tratamentului (reducând numărul de consultaţii în ambulator), dar încurajează risipa la nivelul administrării acestuia (prin impunerea internărilor în cazul în care pacienţii vor trebui urmăriţi la un interval mai mic de trei luni).

Având în vedere toate cele de mai sugerăm consultarea celor implicaţi direct în îngrijirile de sănătate mintală, a pacienţilor şi a familiilor acestora pentru găsirea unor soluţii care să facă sistemul psihiatric uman şi eficient.

PUBLICITATE

Persoanele cu boli mintale nu trebuie să îşi intrerupă tratamentul!



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.