![]() |
Ce aş schimba la sistemul sanitar?“Autorităţile locale nu sunt dispuse să investească în spitale fără a avea un control asupra eficienţei managementului în spitale“. Interviu cu Dr. Octavian Alexandrescu
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Ce realizări excepţionale aţi avut?
În primul rând, suntem unul din spitalele care la sfârşitul anului nu înregistrează arierate faţă de furnizorii de bunuri şi servicii. De asemenea, în cursul anului 2009 am achiziţionat din veniturile proprii ale spitalului o trusă de chirurgie laparoscopică şi am efectuat primele intervenţii de chirurgie laparoscopică la spitalul din Urziceni.
Primăria, prin Consiliul Local, poate aloca fonduri şi pentru cheltuieli curente (dotare etc.), în afara celor pentru reparaţii. Cât v-a alocat în acest an?
Se pot aloca fonduri, dar în ultimii doi ani Primăria Urziceni nu a alocat fonduri pentru spital, dar sperăm ca după trecerea spitalului în subordinea autorităţii locale să beneficiem de astfel de fonduri.
Cum vi se pare proiectul de descentralizare? Care ar fi avantajele?
Descentralizarea sistemului sanitar prin trecerea spitalelor în subordinea autorităţilor publice locale cred că va determina creşterea gradului de implicare a administraţiei locale în managementul spitalicesc şi întărirea responsabilităţii acesteia.
Cum în anul 2010 bugetul Ministerului Sănătăţii este mai mic decât în anul 2009, singura posibilitate de efectuare a investiţiilor în spitale ar fi fondurile bugetului local şi veniturile proprii. Momentan autorităţile locale nu sunt dispuse să investească în spitale fără a avea un control asupra eficienţei managementului în spitale.
Care sunt obiectivele planului dvs. managerial?
Obiectivul principal este finalizarea spitalului aflat în construcţie şi dotarea acestuia la standarde europene astfel încât pacienţii să poată beneficia de servicii medicale de cea mai bună calitate. Aici dotarea include atât o bază tehnico-materială corespunzătoare cât şi personal medical care să acopere necesităţile spitalului. |n acelaşi timp şi la fel de important rămâne „supravieţuirea“ în condiţiile crizei actuale, întâmpinând greutăţi din cauza subfinanţării de către casa de asigurări.
Care este valoarea contractului cu Casa? V-au intrat aceşti bani?
|n anul 2009, valoarea contractului cu Casa de Asigurări de Sănătate Ialomiţa a fost de 7.236 mii lei din care s-au decontat 6.533 mii lei, urmând ca în anul 2010 să se deconteze şi suma de 703 mii lei.
Ce-i lipseşte spitalului dvs.?
Personal medical (medici) şi aparatură medicală. Avem posturi vacante de medici specialişti şi întâmpinăm greutăţi şi în asigurarea continuităţii acordării asistenţei medicale. Aceste probleme cred că vor fi rezolvate prin finalizarea şi punerea în funcţiune a noii locaţii a spitalului, deoarece dorim să dotăm spitalul cu aparatură medicală la standarde europene, ceea ce va determina creşterea adresabilităţii pacienţilor prin renunţarea acestora de a apela la serviciile medicale ale altor spitale. Totodată un spital nou, dotat corespunzător, va deveni atractiv şi pentru cadrele medicale ce doresc să desfăşoare activitate în condiţii asemănătoare celor din marile centre medicale din ţară.
Dar sistemului sanitar?
Finanţarea care să permită creşterea calităţii serviciilor medicale, asigurarea unor condiţii hoteliere mai bune pacienţilor şi salarizarea personalului medical la un nivel ce ar stopa migrarea forţei de muncă.
Ce are bun?
Sistemul sanitar din România are multe lucruri bune, voi aminti doar câteva. De exemplu, asigurarea acordării asistenţei medicale tuturor pacienţilor asiguraţi sau neasiguraţi, autonomia acordată spitalelor, campaniile de vaccinare realizate prin programele naţionale de sănătate conduse de Ministerul Sănătăţii.
Ce aţi schimba la sistemul sanitar?
Sistemul de salarizare care nu oferă cadrelor medicale un nivel de trai decent. Asigurări private de sănătate.
Cum descrieţi relaţia medic-pacient în acest moment şi cum ar trebui să fie din punctul dvs. de vedere?
Există două tipuri diferite de relaţii între medici şi pacienţi. Pe de o parte există relaţia în care pacientul urmează cuvântul medicului, lăsându-l pe acesta să decidă în totalitate asupra managementului cazului respectiv şi mergând „pe mâna“acestuia în ceea ce priveşte opţiunile terapeutice. Al doilea tip de relaţie este acela de tip cerere-ofertă în care pacientul solicită servicii medicale şi medicul, adică prestatorul de servicii medicale, oferă variante terapeutice dintre care până la urmă pacientul este cel care alege.
Punctul meu de vedere se găseşte undeva la mijloc. Cu alte cuvinte medicul trebuie să fie o persoană competentă în care pacientul trebuie să aibă deplină încredere. Este de datoria acestuia de a investiga fiecare caz, de a pune
diagnosticul corect şi de a explica pacientului pe înţelesul acestuia care sunt variantele (sau care este varianta) de tratament.
Ce le transmiteţi colegilor?
Să trateze fiecare pacient ca şi cum ar face parte din familia sa şi să fie mândri că practică această meserie nobilă în ţara lor.
| « inapoi [adauga articol] | Articol vizualizat de 1377 cititori |
| PUBLICITATE |





76 vizitatori online










