Cristina Anca Dascalescu este medic primar în medicina de familie, cu competenţă în api-fitoterapie

Vaccinarea, imunizarea artificială, este procesul de inducere a unei protecţii specifice faţă de o boală infecţioasă prin administrarea de preparate imunobiologice ce conţin substanţe antigenice sau chiar anticorpii necesari.

Ce sunt vaccinurile şi de ce sunt ele atât de importante începând încă din primele luni de viaţă?
Vaccinurile reprezintă ceea ce noi, corpul medical, putem oferi ca preparat medicamentos în încercarea de a proteja organismul uman faţă de pericolul bolilor infecţioase prevenibile prin vaccinare. În literatura medicală este o expresie care mie îmi place foarte mult: "Bolnavul este cel ce plăteşte preţul biologic al imunizării colective". Or, acest preţ biologic aproape dispare în situaţia în care folosim vaccinarea. Vaccinul este un mod de a inocula agentul infecţios în aşa fel încât acesta să nu mai fie agresiv, să nu reprezinte un risc în sine la contactul cu organismul uman receptiv, ci dimpotrivă, să aducă un beneficiu imunizării şi protecţiei sănătăţii de cât mai lungă durată, sperăm noi.

De ce este important ca părinţii să-şi imunizeze copiii începând cu primele luni de viaţă?
Importanţa imunizării copilului este un capitol foarte complex. Copilul vine pe lume moştenind de la mama lui inclusiv imunitatea. Mama îi conferă viaţă, dându-i şi imunitate, la început transplacentar şi apoi prin alăptare, imunitate care este însă temporară şi care dispare în timp. Paradoxul este că, pe măsură ce scade imunitatea moştenită de la mamă, riscul copilului de a contracta o boală infecţioasă creşte, or, eu, ca medic, trebuie să vin sub umbrela imunităţii moştenite cu tentativa mea de a-l imuniza activ şi de a-l face capabil să răspundă faţă de agresiunea infecţioasă. De aceea trebuie să încep cât mai repede, dar nu pot s-o fac înainte de a fi imunocompetent, şi cu atât mai energic cu cât riscul epidemiologic, adică riscul populaţional de a fi expus la infecţia respectivă este mai mare.

Este important să se urmărească un calendar al vaccinării?
Da, categoric! Mama trebuie să se prezinte la vaccinarea copilului la intervalul indicat, astfel încât el să primească toate dozele necesare pentru a realiza o profilaxie completă. Calendarul vaccinărilor este un concept deosebit de important din mai multe puncte de vedere. Problema este în primul rând medicală. Ca medic, eu trebuie să ştiu la nivel populaţional care este receptivitatea sau dimpotrivă rezistenţa faţă de o anumită boală infecţioasă, în aşa fel încât să cunosc care este riscul unei posibile epidemii. În al doilea rând, este o problemă socială. În momentul în care apare o epidemie la o populaţie receptivă, tot segmentul respectiv de populaţie este dezorganizat ca şi funcţionare socială.

Să ne gândim la pandemia de gripă care paralizează societatea. Se îmbolnăvesc medicii, farmaciştii, brutarii, şoferii, profesorii, elevii şi toate aceste segmente de activitate rămân, practic, inactive. Nu în ultimul rând, este o problemă economică, fiindcă este mult mai ieftin să cumpăr un vaccin ca să scutesc copilul de boală, decât să îl las să se îmbolnăvească şi chiar dacă boala nu este mortală, ea afectează economia familiei şi a societăţii. De exemplu, în cazul varicelei, un copil vaccinat nu va face niciodată boala. Dacă îl las să o facă, el îşi va imobiliza mama pentru cel puţin două săptămâni, iar în viitor s-ar putea să facă zona zoster la vârsta adultă sau a senectuţii, or, acestea sunt boli şi cheltuieli evitabile prin simpla vaccinare.

Ce părere aveţi despre reacţiile secundare şi adverse ale vaccinărilor?
Vaccinările, ca orice alt act medical, au nu numai beneficii, ele pot comporta anumite neajunsuri. În cazul vaccinurilor injectabile, care sunt majoritare, primordial este cel psihologic. Mama, prin statutul ei, are reticenţă faţă de situaţia în care copilul va plânge, va suferi la administrarea vaccinului, dar această suferinţă trebuie înţeleasă pentru câteva minute, până când îi trece durerea sau relaţia conflictuală se estompează, iar procesul imunologic protector se derulează în mod normal. Ca la orice medicaţie, sunt posibile efecte secundare, de ordin farmacologic. Vaccinul în sine poate să aibă reacţii nedorite din cauza statutului lui de medicament, dar şi din cauza reactivităţii particulare a celui vaccinat. Aici se pot incrimina componentele vaccinului, terenul biologic pe care s-a administrat, eventualele boli asociate care iniţial nu s-au cunoscut din cauză că erau subclinice sau o boală infecţioasă aflată în stadiul subclinic şi care devine manifestă ulterior şi artificial se asociază vaccinării.

Toate aceste reacţii secundare însă pălesc, dispar la bilanţul nostru medical, în momentul în care se ia în considerare efectul protector şi benefic la nivel populaţional. Cunoaştem exemplul clasic a pandemiei de gripă din anul 1918, care a omorât aproape 50 de milioane de oameni, mai mult decât cele două războaie mondiale. Să ne gândim şi la epidemia de rujeolă. Îmi aduc aminte că, la începu-tul carierei mele, în anii ‘70, încă aveam epidemie de rujeolă la Clinica de Boli Infecţioase din Cluj şi zilnic, în fiecare noapte, îmi mureau 4-5 cazuri. În momentul acesta trăim ani în care nu constat niciun caz de rujeolă, iar situaţii mortale nu mai avem de foarte multă vreme. Prin urmare, beneficiile sunt indiscutabile, vaccinarea fiind singura metodă de prevenire a acestor boli infecţioase, prin campanie de mare anvergură.

Sigur că noi sperăm să se obţină noi vaccinuri, mai ales faţă de bolile deosebit de grave cu care se confruntă societatea umană, infecţia HIV/SIDA, malaria etc. Obţinerea unui vaccin nu este uşoară, nici din punct de vedere tehnic, şi nici economic. Gândiţi-vă că Fundaţia "Gates" alocă, în fiecare an, miliarde de dolari numai pentru aceste două vaccinuri, SIDA şi malarie, fără a avea încă un produs lansat pe piaţă, dar încă se fac numeroase studii şi se speră în obţinerea unui vaccin eficient. Deci, atâta timp cât vor exista boli infecţioase, vaccinurile vor rămâne una dintre cele mai importante arme în combaterea lor.

Vă rog să prezentaţi, stimate domnule profesor, un ultim sfat celor ce au nevoie de vaccin, de la primii paşi până la decadele mari de vârstă.
În primul rând, să nu uite că există vaccin. În al doilea rând, să apeleze la sfatul medicului de familie, căci acesta este cel mai important actor din toată această piesă a vaccinării, mai important decât producătorul, deoarece producătorul este un factor economic care pune la dispoziţie o marfă. Este exact ca la croitor, pentru că nu iese întotdeauna acelaşi costum din aceeaşi marfă, ci depinde de croitor, care aici este medicul de familie. El ştie când trebuie vaccinat pacientul, în ce circumstanţe să îi administreze sau nu vaccinul, în ce fel reacţionează la un efect nedorit al acestuia, în ce măsură prescrie un anumit preparat vaccinal.

Ceea ce este foarte important, ca un efect global al vaccinării, este să ştim cine este vaccinat, aşa-numita evidenţă, esenţială pentru toată strategia de control a bolilor infecţioase prevenibile prin vaccinare în întreaga lume. Atâta timp cât pacienţii sau familia nu solicită vaccinarea sau iau vaccinul şi îl fac în condiţii private fără să înştiinţeze medicul de familie, sunt cazuri ce generează erori în aprecierea receptivităţii generale, în evaluarea necesarului de vaccin, în construirea politicii de vaccinare pe plan local, regional sau naţional. Deci, această colaborare între medicul de familie şi pacient, de orice vârstă, este vitală.

PUBLICITATE

Vaccinuri şi vaccinări. Prevenirea bolilor infecto­contagioase prin imunizare



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.