Hemograma - se efectuează imediat după stabilire diagnosticului de sarcină; în acest fel se poate depista precoce o eventuală anemie. După săptămâna 21 de sarcină, hemogramă trebuie repetată la fiecare 4 săptămâni, urmărindu-se în special valoarea hemoglobinei. Cifră acesteia trebuie menţinută peste 10.5g/dl.

Grupul sanguin şi factorul Rh trebuie efectuate cât de repede la ambii parteneri; se poate identifică astfel o posibilă incompatibilitate, fiind necesară o monitorizare corectă în timpul sarcinii.

Examenul de urină se efectuează la fiecare 4 săptămâni pentru a depista o eventuală infecţie urinară-în acest caz se efectuează şi urocultură-, posibilele pierderi de proteine sau prezenţa de glucoză. În cazul prezenţei glucozei în urină sunt necesare investigaţii suplimentare pentru diagnosticarea diabetului zaharat sau a diabetului gestaţional.

Examenul secreţiei vaginale trebuie efectuat de fiecare dată când pacienţă prezintă leucoree. Foarte important de reţinut este că infecţia gonococica contractată în sarcină poate determină infecţii neonatale( oftalmia gonococica).

Diagnosticul infecţiilor congenitale este foarte important datorită impactului pe care acestea îl pot avea asupra dezvoltării fătului şi nou-născutului. Că şi consecinţe grave ale infecţiilor dobândite în cursul sarcinii pot fi:avortul spontan, naşterea premature, moartea fătului în uter, malformaţiile congenitale.

Screening-ul pentru aceste infecţii are rolul de a evalua statusul imun matern faţă de un anumit pathogen şi de a detectă prezenţa unei infecţii active.

În aceste condiţii, în perioadă sarcinii se recomandă efectuarea următoarelor teste:
1. Serologia pentru HIV se face numai cu acordul pacienţei la debutul sarcinii.

2. Ag Hbs se determină aproape de momentul naşterii la pacientele cu risc crescut faţă de această infecţie.

3. Serologia pentru sifilis-VDRL, TPHA - se efectuează atât la începutul sarcinii cât şi în trimestrul III de sarcină. Gravitatea infecţiei congenitale este deosebită în cazul în care mamă contactează boală în ultimele două luni de sarcină.

4. Anticorpii IgG şi IgM pentru virusul rubeolei - se titrează cât mai precoce în timpul sarcinii.Există câteva situaţii distincte: AcIgG pozitiv şi AcIgM negative înseamnă că pacienţă are imunitate faţă de acest virus şi nu mai necesită testări ulterioare. Dacă IgG este negativ-ceea ce înseamnă absenţa imunităţii-serologia pentru rubeolă va fi repetată în cursul săptămânilor 16-18. În cazul infecţiilor acute IgM este pozitiv pe o perioadă de 4-8 săptămâni de la debutul simptomatologiei. Prezenţa unui IgM pozitiv trebuie verificată prin cel puţin 2 metode.

5. Anticorpii IgG şi IgM pentru cytomegalovirus. Efectele citomegalovirusului asupra embrionului sunt aceleaşi că şi la virusul rubeolei. Astfel el trebuie depistat cât mai precoce, în primul trimestru de sarcină. Riscul afectării fătului există numai în cazul în care mamă se infectează cu acest virus prima data în cursul sarcinii. Dacă la un screening înainte de sarcină sau la prima determinare la începutul sarcinii se constată IgG pozitiv şi IgMnegativ, se consideră că există un risc minim de infecţie congenitală şi nu sunt necesare evaluări ulterioare. Dacă însă se obţine atât IgG cât şi IgM negative este necesară repetarea determinărilor în luna a4a.

6. Anticorpii IgG şi IgM pentru toxoplasmoză - sunt anticorpi ce trebuie testaţi fie înainte de sarcină fie cât mai repede în timpul sarcinii. acest caz câteva situaţii distincte cu conotaţii diferite. Astfel determinare timpul sarcinii Ac IgG Ac IgM se depistează a fi pozitivi, este suspectată de o infecţie . Totuşi, având vedere faptul anticorpii IgM un an de infecţie, diagnosticul de este dificil de determinări de IgG cantitativ precum confirmarea pozitivităţii IgM prin cel 2 metode.O situaţie este aceea care Ac IgG pozitivi, Ac IgM negativi; acest lucru imunităţii nu este repetarea cursul sarcinii. imunitatea este (IgG negative)testarea se intervale de 8-12 săptămâni.

7. Serologia pentru Listeria monocytogenes. Gravidele se infectează cel mai adesea în trimestrul III de sarcină datorită scăderii imunităţii de tip celular înregistrată în această perioadă; infecţia se poate transmite transplacentar la făt. Detectarea unei creşteri semnificative a titrului de anticorpi-de 4 ori- la examinarea a 2 probe recoltate la un interval de 2-3 săptămâni este sugestivă pentru infecţia curentă.

8. Cultură secreţie genitale pentru Streptococ de grup B. Există două forme clinice de manifestare a infecţiei neonatale în cazul infestării : septicemia, cu debut precoce în primele zile de viaţă; meningită, cu debut tardiv în decursul primelor luni. Pentru prevenirea acestor complicaţii, se recomandă screening-ul pentru Streptococul de grup B-prin cultură secreţiei vaginale-la toate gravidele aflate în săptămânile 35-37 de sarcină.

Pentru a putea interpreta corect rezultatele, este necesară cunoaşterea modificărilor parametrilor de laborator în cursul sarcinii normale

Protocol de screening pentru monitorizarea evoluţiei în sarcina normală

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.