Angelica Noica Dumitrescu este medic specialist in medicina de familie

Pentru cei care nu ştiu nimic despre homeopatie, ea este o metodă de tratament care foloseşte legea similitudinii („similia similibus curantur“), adică, mai pe romaneste, „cui pe cui se scoate“ sau a rezonanţei: dând unui organism un medicament cu lungimea de undă foarte asemănătoare cu a lui, aceasta din urmă va fi mult amplificată, mărind puterea de vindecare a organismului respectiv.

Ca medicament în homeopatie se poate folosi amprenta energetic-informaţională a oricărei plantă, mineral sau animal şi aceasta datorită modului ingenios de preparare. Apoi, fiecare medicament homeopat este probat pe oameni sănătoşi sau cvasisănătoşi (oameni perfect sănătoşi nu prea există), dar care au o bună capacitate de observare a reacţiilor declanşate (Proving homeopat).

Totalitatea acestor reacţii se colectează şi se corelează, dând ceea ce numim noi patogenezia (tabloul clinic) al medicamentului respectiv. Când întâlnim persoane al căror tablou simptomatic şi psiho-comportamental se potriveşte tabloului medicamentului respectiv, le prescriem ca acesta din urmă să fie luat pentru rezolvarea acelei probleme acute sau cronice pentru care s-a prezentat la consultaţie.

Din dragoste pentru o plantă, dar şi din curiozitate, am iniţiat un proving homeopat pentru aflarea patogeneziei de remediu homeopat şi am avut surpriza să găsesc în lotul de experimentatori un probator care a avut chiar o reacţie de similaritate cu planta şi care şi-a vindecat o traumă emoţională care se manifesta prin fenomene de gastrită la nivel somatic (fizic, organic), iar în plan psiho-emoţional, prin stări de lipsă de încredere în sine, subapreciere, teamă, anxietate. Iată povestea acestui caz şi a vindecării lui, relatată chiar de persoana în cauză.

Povestea mamei mele
Viaţa mamei mele nu a fost una tocmai bună, din cauza unui soţ foarte agresiv fizic şi verbal, al cărui unic scop se pare că a fost să o chinuie şi să o umilească. În acest climat a decurs şi sarcina mamei (trebuie să precizez că până la mine au fost 3 sau 4 pierderi de sarcină în lună mare…, şi din cauza iminenţei de avort, era sedată mai toată ziua). Pe toata perioada în care a stat în spital(cam 5 luni) nu a fost vizitată mai deloc de tatăl meu…

Mai erau câteva săptămâni pănă la naşterea mea, aşa că medicul a externat-o pe mama, urmând ca ea să se prezinte la spital la data stabilită, pentru a naşte pe cale naturală. Numai că lucrurile nu au stat chiar aşa, deoarece în urma unui eveniment extrem de traumatizant, în două zile s-a prezentat de urgenţă la spital şi eu am fost adusă pe lume cu forcepsul.Cam atât despre venirea mea pe lume. Urmează să vorbesc acum despre copilăria şi adolescenţa mea.

Copilăria a fost foarte des punctată de faringoamigdalite tratate cu penicilină şi mai apoi cu moldamin. Am trecut cu succes peste bolile copilăriei, cred că pe toate le-am facut, nu-mi mai amintesc. Reţin însă destul de bine bătăile pe care le primea mama şi asta pentru că eram trezită în miez de noapte în plânsetele şi strigătele ei. Adolescenţa mi-a fost marcată de acelaşi tată extrem de agresiv, care acum avea de umilit şi „educat“ o fată. Prin urmare, m-am deschis foarte greu la tot ceea ce înseamna iubirea, prietenia cu un băiat, lucruri care de fapt sunt foarte importante în evoluţia unei fiinţe umane.

Când m-am îndrăgostit şi am avut primul prieten, mi-a fost foarte greu, pentru că trebuia mereu sa mă ascund. Ca elevă, am fost foarte silitoare şi talentată, am luat tot timpul premiul întâi, exceptând clasa a opta, când ne-am mutat la Constanţa. Acomodarea la viaţa de oraş a fost dificilă, la un moment dat am fost dusă la un psiholog.

Problemele au început la sfârşitul liceului, când, obosită fiind de la examene şi olimpiade, nu am mai avut resursele necesare de a intra la facultate. Eram absolut convinsă de ceea ce ştiu şi ce pot. Credeam şi simţeam că pot lua acest examen cu brio, dar nu a fost aşa. Această decepţie a fost cumplită. Părinţii mei erau destul de nemulţumiţi de mine din această cauză. Una peste alta, am intrat la medicină abia în al patrulea an, însă din momentul în care am înregistrat acel eşec, încrederea în mine a scăzut aproape complet, teama de examene era foarte mare şi, bineînţeles, teama de a nu rata şi de a nu-i dezamăgi pe ceilalţi. Ca să pot termina facultatea a trebuit să mă angajez ca asistent medical.

Am repetat viaţa mamei.
Prima mea relaţie de iubire a fost un dezastru, aproape că am copiat viaţa mamei. Ceea ce credeam despre mine nu erau lucruri prea plăcute: consideram că sunt urâtă şi murdară şi nu tocmai deşteaptă. Din nefericire am avut şi trei chiuretaje şi, deşi îmi este greu să o spun, dar trebuie, din cauza unei depresii severe am avut şi trei tentative de suicid. După această relaţie dezastroasă, am reuşit în fine, să am maturitatea necesară pentru a avea o relaţie împlinită pe toate planurile. Cu toate acestea, încrederea în mine nu a revenit şi nici părerea despre mine nu s-a schimbat prea mult.

Tratamentul
După ce am luat remediul pruving, dat de doamna doctor Angelica Noica Dumitrescu, am trăit pentru câteva zile viaţa exact aşa cum o trăiam în şcoala primară, adică totul mi se părea accesibil şi uşor, lucrurile decurgeau de la sine, fără a mă crispa şi fără a mă gândi măcar o clipă că nu am să reuşesc. Eram foarte optimistă şi tonică şi mă plăceam aşa cum eram. În acele câteva zile am trăit o perioadă de bine şi armonie. După ce am luat şi remediul în potenţa MK, lucrurile s-au schimbat cu totul. Am început să mă simt mai tot timpul foarte bine, iar durerile de stomac pe care le aveam n-au mai apărut.

În prezent, după ce am absolvit cursurile de homeopatie, prescriu remedii şi am rezultate frumoase.

PUBLICITATE

Povestea unei vindecări



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.