Prof. univ. dr. Ioan-Bradu Iamandescu este preşedintele Societăţii Române de Psihosomatică Aplicată şi Medicină Comportamentală.

a) Difuzarea pe toată durata şederii în spital (s-a amintit experimentul Winter şi colaboratorii);

b) Utilizarea muzicii în ziua dinainte de operaţie, intraoperator şi postoperator precoce.
Este considerată ca una dintre metodele psihoterapeutice cu un cert efect antistres, atestat - între alte date din literatură - de scăderea cortizolului salivar (martor al stresului preoperator), obţinută de Miluk-Kolasa şi colab. Experimentul a constat în utilizarea muzicii la bolnavii chirurgicali cu circa două ore înainte de operaţie, imediat după furnizarea de către chirurg a unor informaţii legate de modul de desfăşurare a operaţiei. Nivelul cortizolului salivar - apreciat prin patru probe (recoltate la un interval de 15 minute) a fost raportat la nivelul bazai din proba recoltată înainte de convorbirea bolnavului cu chirurgul. Rezultatele au dovedit că, după o creştere cu peste 50% a concentraţiei cortizolului salivar în momentul convorbirii, celelalte probe recoltate în cursul şi imediat după ascultarea muzicii la cască au indicat revenirea cortizolului la nivel bazai. Ca lot martor, au fost utilizaţi alţi 16 bolnavi chirurgicali, în condiţii similare (informaţii despre operaţie, recoltare de salivă la 15 minute) care însă nu au beneficiat de muzică. La aceştia nivelul cortizolului, crescut după stresul iniţial, s-a menţinut nemodificat în ora următoare.

c) Utilizarea muzicoterapiei la inducţia anesteziei şi intraoperator.
Pentru chirurg există mai multe modalităţi de a utiliza muzica în cursul operaţiei chirurgicale. O metodă, cu efecte benefice - atât pentru chirurg cât şi pentru cel operat – este aceea a difuzării muzicii (în genere o muzică relaxantă, de intensitate medie-scăzută) în blocul operator, ea fiind recepţionată deci de întreaga echipă operatorie şi exercitând asupra acesteia efecte anxiolitice şi de reducere a stării de oboseală. Un exemplu în această privinţă îl constituie operaţiile pe care le executa Dr. Mircea Constantinescu în Secţia de Chirurgie a Spitalului CFR-2 Băneasa, acompaniate obligatoriu de o muzică odihnitoare, în surdină, avându-i ca autori pe Vivaldi, Bach, Haendel etc. Cealaltă metodă, mai recentă, priveşte exclusiv bolnavul care ascultă la căşti (puse în legătură cu un CD player) un program de „muzică favorită“ sau din lucrări selecţionate de muzicoterapeut sau însuşi chirurgul, dacă acesta doreşte să se implice direct în acest domeniu şi posedă, desigur, solide cunoştinţe muzicale sau, cel puţin, „de repertoriu“.

Analizând efectele muzicoterapiei aplicate intraoperator pe baza datelor din literatură, putem reliefa următoarele aspecte:
1. Acţiunea analgezică a muzicii este demonstrată în mod spectacular de către Spintge şi Droh la bolnavele „anesteziate“ cu muzică anxiolitică şi care au tolerat intervenţia chirurgicală pentru avorturi provocate (chiuretaj uterin) în lipsa anestezicelor, raportând senzaţii dureroase absente sau minime, în raport chiar cu un lot de control tratat cu diverse anestezice. Situaţii similare de efect anestezic al muzicii au fost reprezentate de puncţia lombară sau efectuarea gastroscopiei în chirurgia abdominală (Good-1995). Alţi autori care au apreciat efectele analgezice ale muzicoterapiei aplicate intraoperatpr, ce contribuie la potenţarea efectelor anestezicului şi la scăderea celor secundare, confirmă indirect efectele antialgice ale muzicii, constatate şi în alte împrejurări: la bolnavi neoplazici cu dureri cronice intense (Beck) sau cu artrită reumatoidă (Schorr-1993).

2. Acţiunea anxiolitică reprezintă o calitate esenţială a muzicii la nivelul bolnavului operat, ea fiind demonstrată experimental utilizând parametrii psihologici ai anxietăţii (prin utilizarea diferitelor scale sau subscale pentru anxietate) (Barnason şi colab. - 1995) ca şi parametrii fiziologici reprezentaţi de corelatele sale psihosomatice în plan cardiovascular (frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială), ambele fiind mai scăzute (aproape de normalul bazai) în cursul intervenţiei chirurgicale la bolnavii operaţi pe cord şi care beneficiază de muzicoterapie (Elliot - 1994).

3. Efecte complexe, favorizând ventilaţia mecanică a bolnavilor chirurgicali (Chlan - 1995) sau diminuând efectele secundare ale anestezicelor. Un exemplu referitor la acţiunea anxiolitică şi de normalizare a unor parametri fiziologici cardio-respiratori (frecvenţa cardiacă şi numărul de respiraţii, ambele crescute ca efect - corelat somatovisceral - al anxietăţii) îl reprezintă un studiu efectuat de Chlan (1999) care a urmărit - pe 54 de pacienţi chirurgicali nesedaţi, supuşi ventilaţiei mecanice - efectele audiţiei muzicale la cască timp de 30 de minute, comparativ cu un lot de control (fără muzicoterapie), nivelul anxietăţii, rata pulsului şi a respiraţiei. Rezultatele obţinute au demonstrat atât scăderea anxietăţii (media itemilor posttest 10,4 la bolnavii cu muzicoterapie, faţă de 16,2 la bolnavii lotului de control), cât şi a aiurii ventriculare şi a numărului de respiraţii.

4. În plan psihologic, muzicoterapia intraoperatorie favorizează relaţia de comunicare dintre chirurg şi bolnav, atunci când acesta este supus anesteziei locale sau până la instalarea efectului hipnotic al anesteziei generale.

d) Muzicoterapia utilizată postoperator
1. Efectele de atenuare a creşterii tonusului simpatic (ca martor al reacţiei de stres)
Efectele muzicoterapiei au fost studiate, fie în ultimele 30 de minute de proceduri chirurgicale şi la ieşirea din anestezie (60 de minute, postanestezie, în serviciile ATI), fie în prima zi de după operaţie, bolnavii fiind reţinuţi în continuare în unitatea de ATI (unde, între alţi agenţi stresori, se numără zgomotele produse de monitorizarea pacienţilor de către diferite dispozitive cu sisteme de avertizare sonoră, concomitent cu izolarea pacienţilor de cei apropiaţi).
Cele mai relevante rezultate au fost raportate la bolnavii operaţi pe cord studiaţi de către White (1995), în prima zi după operaţie, când - pe 40 de subiecţi (22 foarte sensibili la zgomot şi 18 moderat sensibili) - s-a constatat că două reprize de 15 minute de muzică au scăzut nivelul aiurii ventriculare şi frecvenţa respiraţiei în mod semnificativ, faţă de restul timpului în care aceiaşi pacienţi (proprii lor martori) au avut valorile cele mai crescute, dată fiind acţiunea simpatico-stimulantă exercitată de zgomote, cu creşterea tonusului muscular şi a travaliului cardiac.

2. Referitor la acţiunea miorelaxantă şi antialgică a muzicii exercitată asupra bolnavilor cu dureri postoperatorii, acestea au fost probate în multe studii care au utilizat muzica în şedinţe de 30-60 de minute (Good M. - 1996, MaKagani - 1997 - la bolnavii neoplazici, Zimmerman şi colab. - 1996 la bolnavii coronarieni operaţi prin grefă bypass). Ultimul studiu menţionat a evidenţiat şi un efect inductor al somnului (scoruri mai reduse la Richard-Sleep Questionnaire).

3. Diminuarea anxietăţii şi depresiei sub efectul muzicoterapiei a fost evidenţiată în mai multe lucrări: Hanser şi Thompson - 1994, Meiser şi colab. - 1997, Eiliot -1994, acesta din urmă utilizând testul HAD (Hospital Anxiety and Depression) la 56 de bolnavi operaţi pe cord care au fost „trataţi“ cu muzică clasică, accesibilă, în 3 şedinţe a 30 de minute.

4. Scăderea cortizolului plasmatic şi ACTH sub acţiunea muzicii (demonstrată şi la adultul sănătos), a fost raportată şi la bolnavii chirurgicali, postoperator (Miluk-Kolasa -1996), fapt ce reprezintă o dovadă a efectului antistres produs de muzicoterapie şi care sugerează - prin scăderea reacţiei cortizolice - posibilitatea unei vindecări mai rapide a plăgii operatorii şi o creştere importantă a rezistenţei la infecţii a bolnavului operat (consecutivă aceleiaşi scăderi a cortizolului plasmatic, dar şi creşterii secreţiei de endorfine, ambele modificări fiind induse de muzică şi repercutându-se sinergie asupra activităţii celulelor NK, prin stimularea acestora).

Efectele muzicii în actul chirurgical

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.