Alergiile îţi indică faptul că sănătatea şi sentimentul de siguranţă îţi sunt ameninţate. Maladiile alergice sunt mai frecvente în vestul Europei decât în est. Numărul lor a crescut îngrijorător după anii ’60. Această constatare nu este surprinzătoare dacă te gândeşti la diversificarea explozivă a produselor alimentare şi la faptul că poluarea este mult mai intensă decât acum o jumătate de secol. Potrivit OMS, alergiile se situează pe locul 6 în clasamentul maladiilor în lume. Alergiile respiratorii (rinita alergică şi astmul) şi cele cutanate (dermatita atopică, eczema de contact, urticaria etc) sunt mai răspândite în rândul populaţiei. Iar numărul persoanelor care suferă de alergii alimentare creşte constant. Simptomele variază în funcţie de tipul de alergie: strănut, tuse, congestie nazală în cazul alergiilor respiratorii şi medicamentoase; iar în cazul alergiilor alimentare şi la înţepăturile de insecte prin: indigestii, dureri de cap, iritaţii pe piele şi senz aţii de mâncărime. La acestea se adaugă: insomnii, migrene, iritabilitate. Desensibilizarea, terapie prin care se introduc mici doze din alergenul respectiv în corp pentru a-i trezi reacţii adecvate de apărare, rămâne un mecanism de prevenţie. „Paza bună trece primejdia rea!“, astfel că cea mai bună terapie este evitarea contactului cu alergenii medicamentoşi, alimentari sau cu cei inoculaţi prin înţepătura de insecte.

Sistemul imunitar, gardianul organismului
Împotriva „agresiunilor“ din mediul extern, corpul tău se protejează prin piele şi mucoasele căilor respiratorii şi digestive. Ei, dar alergenul (substanţa alergică) trece dincolo de barierele de protecţie. „Adversarul“ este reperat şi identificat de către celulele sistemului imunitar, care înregistrează toate caracteristicile sale. Când va îndrăzni să apară din nou, îl va recunoaşte şi va fabrica anticorpi pentru a-l combate. Astfel, se declanşează alergiile, reacţii imunitare anormale la substanţe care în mod obişnuit nu sunt nocive. Poţi reacţiona astfel la un aliment, un medicament, polen, praf, păr de animale, acarieni sau la veninul câtorva insecte. Sistemul imunitar, gardianul organismului tău împotriva substanţelor străine, produce anticorpi şi alte substanţe chimice cu rol în apărare. Numai că, uneori, mai face şi greşeli. În mod eronat, clasează o substanţă ca fiind periculoasă (când de fapt nu este) şi eliberează în exces histamine („arme“ chimice) cu scopul de a o distruge. Reacţiile alergice se manifestă prin simptome specifice unei rinite alergice, astm, eczeme, urticarie. În formele grave, apare şocul anafilactic sau edemul Quinche (reacţie inflamatorie bruscă şi violentă, acompaniată de senzaţii de înăbuşire). Aceste cazuri necesită o intervenţie medicală urgentă.

Echilibrul psihoemoţional este perturbat
În cursul eforturilor tale de adaptare la solicitările de viaţă, „bulversarea“ comportamentală şi emoţională antrenează modificări neuro-endocrine complexe care au, la rândul lor, repercursiuni imunologice. Astfel, o afecţiune cutanată sau viscerală ar putea fi în relaţie directă cu stresul (declanşatorul reacţiilor alergice). Stresul perturbă echilibrul tău psihoemoţional. Potrivit unui studiu european, episoadele de stres acut (moartea cuiva drag, divorţul etc) ar putea determina apariţia unei crize astmatice. „Stresul cronic şi emoţiile puternice pot contribui la declanşarea şi agravarea astmului. Cheia rezolvării conflictului de natură psihologică rămâne psihoterapia“ afirmă Ioana Omer, psiholog la Spitalul Sf. Luca, Bucureşti. Într-adevăr, trebuie luate în calcul toate cauzele tulburării, atât factorii exteriori (substanţe alergene), cât şi factorii (psihologici) care caracterizează felul de a fi al fiecăruia. Soluţii îţi oferă medicina alopată şi cea alternativă: acupunctura, homeopatia, fitoterapia. Suplimentele nutriţionale şi extractele din plante pot concura la prevenirea alergiilor şi la ameliorarea simptomatologiei. Trebuie doar să cauţi ceea ce ţi se potriveşte.

Psihologia alergiei
Conflictele tale interioare găsesc căi prin care te atenţionează că, pentru tensiunea pe care o resimţi, ar fi bine să găseşti o soluţie! Pielea şi mucoasele sunt terenul de manifestare al acestui zbucium sufletesc. Dacă eşti alergic, te macină o nesiguranţă emoţională şi ai o strânsă dependenţă faţă de mamă. De cele mai multe ori îţi inhibi reacţiile ostile, iar în relaţiile cu cei dragi este extrem de dificil să suporţi distanţarea. Dacă te numeri printre persoanele cu alergii severe, ai o mare nevoie de protecţie şi de siguranţă afectivă. Pielea devine astfel o oglindă care descoperă ceea ce ascunzi în tine, dar şi o cale de comunicare a emoţiilor. Te albeşti de groază, te albăstreşti de furie, de înroşeşti de ruşine, te îngălbeneşti de gelozie… Pielea nu rămâne indiferentă în faţa stresului. Persoanele uşor iritabile, tensionate, agitate, îngrijorate se plâng deseori de mâncărimi ale pielii. În general, cei care au urticarie sunt vulnerabili emoţional, pasivi în relaţiile cu ceilalţi, temători şi nesiguri. Iar pruritul se agravează în perioadele extrem de stresante.

Trecutul e de vină
Totul a început încă din vremea primelor senzaţii de contact tactil cu mama. Ceva s-a rupt atunci şi asta poate fi cauza pentru care ai dificultăţi în relaţiile personale: o respingere, o despărţire. Eczema infantilă indică, de exemplu, o tulburare a relaţiei mamă-copil. O mamă poate evita să aibă o legatură plină de tandreţe cu copilul, deoarece se teme să nu-i facă rău sau din prea multă grijă. De fapt, acest refuz ascunde o ostilitate inconştientă împotriva copilului. În cazul psoriazisului, astmului bronşic, urticariei, componenta emoţională influenţează evoluţia maladiei. Supărarea, teama, vinovăţia şi chiar problemele sexuale se asociază cu mâncărimea psihogenă. Alergiile îţi indică faptul că sănătatea şi sentimentul de siguranţă îţi sunt ameninţate şi, mai ales, că a venit vremea să te întorci asupra ta însuţi pentru a găsi cheia problemelor pe care le ai.

PUBLICITATE

Cauzele psihice ale alergiei



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.