Ortopedia pediatrică, desfiinţată ca specializare de către fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolaescu, a dispărut ca sistem de pregătire a rezidenţilor, fiind absorbită de ortopedia pentru adulţi. Ordinul este valabil şi astăzi, iar rezidenţii nu mai au cum să-şi aleagă această specializare. În această situaţie, mii de copii riscă să rămână schilodiţi pe viaţă.

Şeful secţiei de ortopedie de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Maria Sklodowska Curie” (Budimex), prof. dr. Gheorghe Burnei, atrage atenţia că absenţa medicilor rezidenţi în ortopedie pediatrică va duce la probleme extrem de mari. Pentru afecţiuni care acum se tratează cu succes în România, părinţii vor trebui să meargă cu copiii în străinătate, unde vor fi nevoiţi să dea bani grei.

Ce înseamnă chirurgia şi ortopedia pediatrică pentru Spitalul „Marie Curie” şi pentru români în general?

Ne situăm, datorită activităţii desfăşurate aici, în primii zece din lume şi din Europa. Alături de ţări ca Franţa, Anglia, SUA, este şi România! Reuşim să acordăm asistenţă medicală copiilor cu afecţiuni grave ale coloanei vertebrale.

Şi astăzi astfel de realizări nu mai sunt posibile?

Nu vor mai fi, dacă persoanele puse să conducă destinele şi soarta activităţii medicale în România nu vor înţelege că ortopedia pediatrică trebuie să fie menţinută ca specialitate de sine stătătoare în toate spitalele din ţară.

Acum suntem la un nivel înalt, însă vor trece încă 10-20 de ani ca să se ajungă din nou la acest nivel. Gândiţi-vă că un şcolar e premiant şi în clasa a zecea nu mai poate să meargă la şcoală. Păi ce se alege de el? Aşa şi cu ortopedia pediatrică, pe care am reuşit să o aducem la culmi înalte.

Cât de gravă este sistarea sistemului de pregătire în ortopedia pediatrică?

Trebuie formaţi tineri. O dată cu înaintarea lor în vârstă, ei pot acumula experienţe, pot ajunge treptat la o anumită formă şi la un conţinut profesional foarte bun. În timp, vor putea prelua de la alţii această activitate. Sistarea sistemului de pregătire în ortopedia pediatrică este un lucru foarte grav. Dar l-au sistat, iar noi, de cinci ani, nu mai avem rezidenţi care să vină în sistemul nostru de pregătire. Sunt studenţi care au dat lucrare de diplomă, s-au legat de aceste afecţiuni, îşi dau seama de importanţa lor, pur şi simplu simt atracţie faţă de această specialitate, dar nu au cum să ajungă în mod oficial să facă această specialitate. Ea a existat, după aceea a fost desfiinţată, chipurile ca să se facă ortopedia să fie totală, pentru toată lumea.

Dar un ortoped pentru adulţi nu poate trata un copil?

Copilul nu este un adult mai mic. Copilul are particularităţile lui, are nişte afecţiuni şi în decursul anilor s-a demonstrat şi se ştie foarte bine că această specialitate trebuie separată. Noi am demonstrat de când s-a renunţat la specialitate că avem rezultate foarte bune. În ortopedia pediatrică sunt afecţiuni care nu pot fi tratate la adulţi: scoliozele congenitale cu formele grave, malformaţiile grave, în care este nevoie de o perioadă îndelungată, de ani,  pentru a fi tratat. Ortopedia pediatrică nu poate fi rezolvată în spitalele de adulţi pentru că acolo nu există sistemul de pregătire. În plus, trebuie să existe un mediu corespunzător, saloane pentru copii, trebuie să ai o alimentaţie pentru copii. Acum se doreşte să se facă la fel ca în străinătate. Dar se ia doar formă, nu şi fondul! Asta se întâmplă de cinci ani în România, cu ortopedia pediatrică.

Care sunt riscurile acestei generalizări?

Nu poţi trata un copil ca pe un adult. Sunt afecţiuni tipice copiilor. Or, dacă noi nu mai avem urmaşi pe această specialitate, ce ne facem? Se spune că s-a desfiinţat această specialitate ca să se facă aşa cum este în Europa. Repet: ne alegem doar cu forma, nu şi cu fondul. Ortopezii de adulţi nu pot să opereze copii. Nici nu ştiu. Nu au cum. În Europa, într-adevăr, a existat această configuraţie a ortopediei pediatrice, provenită din ortopedia de adulţi.

La noi, timp de 100 de ani, chirurgia şi ortopedia pediatrică au fost duse de la an la an de la o performanţă la alta, de la o realizare la alta. În ultima perioadă, chirurgia şi ortopedia pediatrică, pentru a fi în consens cu legile Europei, s-au despărţit în chirurgie pediatrică – specialitate care se ocupă de probleme abdominale, toracice, urologice - şi ortopedie pediatrică.

Dar văzându-se această „mică pasăre zburătoare” numită ortopedie pediatrică, de care se ocupă doar câţiva, s-a spus „haideţi să profităm noi de toată această situaţie şi să înglobăm şi ortopedia pediatrică”.

Doar aşa, ca să facem ca în străinătate. Dar în străinătate ortopedia pediatrică se face în spitale de copii!  Ortopedul pediatru se duce în spitalul de copii şi lucrează. Nu se poate să stea la un loc un copil cu un adult de 30, 40, 70 sau 80 de ani!

Este practic imposibil! Şi apoi la noi în ţară fondul ştiinţific şi cei care ştiu să trateze aceste afecţiuni se află aici, în centrele de chirurgie şi ortopedie pediatrică.Este păcat de progresul care s-a făcut. Sunt centre în România care reuşesc să trateze acum ortopedia pediatrică exact ca pe o ştiinţă ce se află la nivelul celorlalte ţări ale lumii.

În ce măsură va scădea nivelul performanţelor la care s-a ajuns?

Altceva nu se va întâmpla: va scădea nivelul ortopediei pediatrice până va ajunge la aproape de zero, iar pacienţii vor trebui să meargă în străinătate să se trateze.

Noi am reuşit ca zeci de pacienţi care aveau cereri la Ministerul Sănătăţii pentru a pleca peste hotare la tratament să renunţe la această idee şi să vină la noi. Au venit aici pentru că şi noi le facem operaţiile, la fel ca şi ceilalţi, şi nu plătesc nimic. În străinătate ar fi dat sute de mii de euro pentru a fi operaţi, pentru că sunt intervenţii care ajung la astfel de sume colosale. Dar au venit la noi şi le-au făcut.

Eforturile doctorilor, în aceste condiţii, trebuie să fie foarte mari.

Eu unul am făcut eforturi enorme, motiv pentru care m-am ales şi cu un atac ischemic, în urma unor eforturi mult suplimentare. Dar am făcut asta din dorinţa de a aduce nivelul ortopediei pediatrice în România la unul de calitate. Suprasolicitările sunt foarte mari pentru că nu mai sunt medici de specialitatea asta. În ritmul ăsta, nu mai putem să menţine gărzile!

E o formă fără fond. Tot ce faci se prăbuşeşte.

Dar pe ei, cei care au dat acest ordin, nu-i interesează ce se-ntâmplă, pentru că sunt într-o stare de indiferenţă! Mi se rupe sufletul când văd cum se duce de râpă toată munca noastră din cauza unora neinteresaţi, pur şi simplu, de ce se-ntâmplă.

Eu am încercat ca acest segment al medicinei să-l aduc la nivelul ţărilor europene, când puteam să stau pur şi simplu şi să fac parte dintre cei pe care presa îi critică, pe bună dreptate. Sunt doctori tineri care au spus că nu mai vor să meargă în străinătate pentru că ce se face aici se face la fel ca acolo şi atunci ce rost mai are să-şi cheltuiască banii pe care oricum nu-i aveau?

Sunt unii care au stat doi ani fără salarii după ce au terminat facultatea, ajutaţi de părinţi sau rude. Îi am aici. Niciunul n-a vrut să plece.

Unde aţi făcut demersuri pentru a remedia situaţia existentă?

Peste tot. Şi am crezut că unii nu înţeleg pentru că sunt de o anumită factură, că sunt de la PSD, că sunt de la PNL. Acum sunt de la PDL şi suntem tot în aceeaşi situaţie...

Am crezut că este o opţiune politică. Ne-a rămas doar să apelăm la presă, pentru că opinia jurnaliştilor contează foarte mult, pentru că ei reuşesc oarecum să ţină echilibrul în ţara asta. Vrem să tragem acest semnal de alarmă pentru că este o problemă gravă. Vrem să ne ajutaţi pentru a reuşi să reintroducem ortopedia pediatrică.

Desfiinţarea ortopediei pediatrice trimite copiii la tratamente în străinătate

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.