Dr. Gheorghe Jurj este medic primar medicină generală şi medic homeopat

Conform acestuia orice substanţă capabilă să producă anumite simptome asupra indivizilor sănătoşi în doze ponderale este capabilă să le şi vindece în doze diminuate. De aceea, fundamentul faptic pe care se bazează homeopatia îl reprezintă colecţiile de simptome produse de diferitele substanţe grupate în cărţi numite Materiile Medicale homeopatice.

Pentru un bun rezultat al tratamentului homeopatic, trebuie ca imaginea substanţei (rezultată din toxicologie sau experiment pe omul sănătos) să se suprapună cu imaginea simptomelor pacientului. Cum însă simptomele generale (oboseală, inapetenţă etc.) sunt comune mai tuturor substanţelor, de cea mai mare importanţă pentru găsirea remediului corect sunt simptomele „particulare, stranii, neobişnuite” [Organon, paragr.157] care individualizează cazul şi care, regăsite în Materiile medicale, aduc mai multă certitudine în găsirea substanţei curative.

Deoarece în timp baza de date s-a lărgit considerabil, a apărut nevoia unui instrument de lucru în care să figureze toate simptomele şi substanţele care le-au prezentat. Acest instrument este repertoriul homeopatic care grupează simptomele pe capitole şi localizări (de ex. „Mentale”, „Cap”, „ Abdomen”, etc.), care defineşte fiecare simptom cu toate modalităţile şi aspectele sale şi indică remediile la care respectivele simptome au fost găsite. Cel mai celebru repertoriu este acela al lui J.T. Kent.

Astăzi, cele mai uşor de utilizat repertorii sunt cele în formă electronică, programe de calculator care permit o căutare rapidă şi analize detaliate.
Deşi toate simptomele pacientului trebuie luate în considerare, nu toate au aceeaşi importanţă. Cele mai pregnante, cele mai particulare sau cele resimţite mai intens sunt mai importante. Atunci când se iau in considerare toate simptomele pacientului şi se caută remediile corespunzătoare în repertoriu, se face o aşa numită repertorizare; când unor simptome li se atribuie un grad mai mare de importanţă se face o ierarhizare a simptomelor. Aceste două operaţiuni sunt importante pentru a găsi remediul similar pacientului.

Din punct de vedere clinic există două tipuri de similaritate. Similaritatea completă (similibus) este situaţia în care remediul găsit se suprapune în totalitate peste imaginea pacientului; el este „remediul pacientului” şi are o acţiune profundă şi rapidă. Nu întotdeauna este posibil de găsit acest remediu. De aceea de multe ori se administrează conform unei similarităţi incomplete (similia) un remediu care este cel mai apropiat stării pacientului, cu acţiune limitată şi temporară, care în timp trebuie completată cu un alt remediu.

Simptomele particulare, neobişnuite ajută la găsirea remediului homeopat

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.