![]() |
Simptomele homeopaticeConstantin Hering, „părintele homeopatiei americane”, a fixat într-o formă uşor de reţinut cerinţele unui simptom homeopatic complet pe care le-a pus în formă de cruce. Gheorghe Jurj |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Dr. Gheorghe Jurj este medic primar medicină generală şi medic homeopat
Cerinţele unui simptom homeopatic complet sunt:
- localizarea: aceasta trebuie făcută cu cât mai mare precizie, atât pentru simptomele particulare cât şi pentru tendinţa generală de a face afecţiuni în anumite zone sau organe, aşa numitul tropism – există remedii cu tropism pentru ochi (Euphrasia) sau pentru şold (Natrium sulphuricum), pentru partea dreaptă a capului (Sanguinaria) sau pentru cea stângă (Spigelia) ş.a.m.d. De asemenea se notează iradierile, migrarea sau înlănţuirea unor localizări (de ex. de sus în jos sau invers; de la dreapta la stânga, etc.) Are importanţă că un pacient prezintă mai mult simptome pe partea dreaptă (de ex. Lycopodium) sau pe partea stângă (Lachesis), că durerile sunt pe suprafeţe mari sau pe suprafeţe mici (Kali-bi), că sunt fixe sau eratice (Pulsatila). În cazul unor semne obiective, este importantă atât localizarea cât şi descrierea cât mai exactă a leziunilor (de exemplu forma unui ulcer; localizarea aftelor; aspectul mucoaselor etc.)
- senzaţiile: simptomele sunt resimţite subiectiv diferit de diverşi indivizi şi aceste senzaţii pot face diferenţierea între remedii. Durerea, de exemplu, poate fi ca de arsură (Arsenicum, Sulphur etc.), de tracţiune, ca de împungere sau săgetătoare, contuze sau ca o presiune. De asemenea trebuie notate şi senzaţiile generale, de ex. lipsa de aer (Ignatia) senzaţia de somnolenţă (Nux moscata), de oboseală (acizii) sau de amorţeală (Gnaphalium);
- modalităţile: constau în împrejurările şi condiţiile care ameliorează sau agravează simptomele. Agravările pot viza anumite condiţii meteorologice, climatice, anumite perioade naturale de exemplu, agravare iarna (Petroleum) sau la căldură (Sulphur), la umezeală (Dulcamara) sau la uscăciune (Causticum); agravare la vânt (Aconit) sau înaintea furtunii (Phosphorus), la lună plină (Sulphur) ş.a.m.d. . Există modalităţi orare, de ex. agravare la 1 noaptea (Arsenicum) sau între 3 şi 5 (Kalium); modalităţi în funcţie de acte fiziologice, de ex. bând apă rece (Phosphorus) sau mâncând (Abrotanum) etc.;
- concomitenţele: reprezintă asocierea unor simptome din domenii diferite (de ex. cefalee cu greaţă) dar cuprind şi alternanţele ori succesiunile morbide între boli sau simptome ; de ex. astm care alternează cu diaree sau amigdalite urmate de simptome reumatismale.
O mare importanţă, uneori determinantă pentru precizarea remediului este cauzalitatea; momentul, factorul sau prilejul care au declanşat apariţia simptomelor şi bolilor. Pacienţii recunosc adeseori aceste cauzalităţi afirmând „ din acel moment nu m-am mai simţit bine” .
Este de precizat că homeopatia atribuie cea mai mare importanţă cauzelor psihice sau emoţionale care pot afecta profund individul; moartea unui apropiat (Ignatia, Natrium muriaticum), stresul profesional (Nux vomica), abuzurile în copilărie (Staphisagria, Carcinosinum), furia (Colocynthis), etc.
Din toate acestea se poate deduce că semiologia homeopatică este extrem de complexă şi merge în cele mai amănunţite detalii, scopul ei fiind acela de a crea o imagine cât mai completă a suferinţei pacientului şi de a-i înţelege resorturile şi nuanţele pentru a-l preciza ca individualitate.
| « inapoi [adauga articol] | Articol vizualizat de 2318 cititori |
| PUBLICITATE |





39 vizitatori online










