Ovidiu Brazdău este psiholog, lector universitar la Facultatea de Psihologie a Universitatii Ecologice din Bucuresti.

Ce tulburări sau disturbări intervin în situaţiile în care nu dormi la ore fixe sau se schimbă fusul orar?
Pentru că foarte multă lume a început să călătorească cu avionul şi traversează mai multe fusuri orare, hormonii intervin în contrabalansarea efectului perturbator pe care îl are schimbarea fusului orar asupra activităţii noastre. Se ştie că, datorită călătoriilor rapide cu avionul, care traversează mai multe fusuri orare şi schimbă orele de lumină şi de întuneric, se manifestă nişte tulburări de adaptare. Acestea reprezintă atât dezechilibre de somn, care devine discontinuu, cel scurt alternând cu perioade de somn prelungit sau cu somnolenţa în momentul în care ar trebui să fim activi, dar se asociază şi cu pierderea apetitului, cu disconfortul general. Dacă acest lucru se întâmplă în vacanţă, ne perturbă primele zile.

Ne puteţi da un exemplu?
La o diferenţă de fus orar de cinci ore, ne trebuie cinci zile ca să revenim la starea noastră obişnuită. Dacă această călătorie se face în direcţia vestică, numărul de zile de recuperare este mai scurt decât dacă îl facem în direcţia estică, pentru că, circulând şi zburând către vest, ziua devine mai lungă, ori bioritmurile noastre nu sunt exact de 24 de ore, sunt de circa 25 de ore, adică puţin mai lungi decât ziua convenţională şi, atunci, călătoriile către vest se suportă mai bine decât cele spre est. Un sistem perfect ereditar este să circulaţi şi să vă faceţi vacanţa de-a lungul aceluiaşi fus orar, circulând de la nord către sud şi nu de la est către vest sau invers. Dar, dacă nu sunteţi mulţumiţi să mergeţi numai în Grecia sau în Africa sau către Suedia, şi vreţi neapărat să mergeţi către Caraibe sau Thailanda, atunci, sigur veţi fi afectat. Dacă sunteţi în vacanţă, vă recomand ca în momentele în care vreţi să rezolvaţi unele probleme de importanţă mai mare şi nu numai de amuzament, să le faceţi în acele ore care coincid cu orele dumneavoastră de veghe de acasă, pentru că, altfel, de-a lungul a mai multe zile, randamentul dumneavoastră va scădea.

Dar dacă nu suntem într-o călătorie de relaxare?
Dacă sunteţi pilot, diplomat, artist sau o persoană care trebuie să-şi exercite profesia imediat cum ajunge, trebuie să planificaţi activitatea cea mai importantă în funcţie de acelaşi criteriu, ţinând seama de suprapunerea celor două ritmuri: ritmul unde vă duceţi, care este decalat şi defazat datorită schimbărilor fusurilor orare, faţă de ritmul de acasă. Dar, în acelaşi timp, puteţi să recurgeţi la medicamente, şi anume la hormonii care „au devenit“ medicamente. Aceşti hormoni sunt produşi de o glandă care intervine în bioritmurile biologice şi care se numeşte pineală sau epifiza creierului. Hormonul principal din această glandă, melatonina, acţionează pe receptori, care sunt nişte structuri chimice. Plastic vorbind, echivalează cu broasca în care trebuie pusă cheia ca să declanşeze un mecanism: melatonina ar fi cheia şi unde este receptorul se află broasca. Acest receptor este într-un nucleu din creier, numit nucleul suprachiasmatic, care guvernează bioritmurile, adică ritmurile legate de oscilaţiile de temperatură, de tensiune, de secreţie hormonală.

Ce ne puteţi spune despre bioritmuri?
Aceste bioritmuri nu sunt ca un video-screen sau ca nişte reprezentări plastice ale spiritului, ci sunt nişte lucruri cât se poate de obiective, care sunt generate de ritmurile cosmice. În condiţiile termodinamice ireversibile care ne guvernează universul, conservarea energiei şi a materiei este valabilă pentru un spaţiu foarte restrâns, ca şi când universul ar fi închis, pe când al nostru este deschis. Şi atunci noi nu suntem într-o stare de echilibru, ca în fizica lui Newton sau ca în termodinamica reversibilă, ci suntem în condiţii de termodinamică ireversibilă. S-a dovedit de către fizicieni că, în cosmos şi în condiţiile unor dezechilibre, apar pulsaţii, care sunt generate într-un haos total şi care înseamnă, de fapt, nişte ritmuri. Un bioritm se exercită asupra universului întreg. Dacă un om ar sta într-o peşteră şi nu ar mai şti când apare lumina, când e întuneric, când se desfăşoară o activitate sau când nu, şi îl ţinem acolo până pierde noţiunea, el tot are bioritmul. Şi chiar dacă luăm o bucată de ţesut din nişte celule şi le punem într-o cultură de celule, şi apoi le ducem într-o peşteră, unde nu este lumină, tot apar bioritmuri.

Vorbeaţi mai devreme despre melatonină...
Melatonina este unul din factorii care sincronizează aceste bioritmuri. Având caracter înnăscut, ele pot fi sincronizate de diverşi factori: lumină, întuneric... Melatonina îşi scade secreţia la un flash de lumină şi îşi creşte secreţia la întuneric. Melatonina acţionează asupra centrilor bioritmurilor nucleului suprachiasmatic din hipotalamus. Dacă noi dăm 5 miligrame de melatonină, la ora culcării, piloţilor sau acelor care circulă rapid şi schimbă fusul orar, bioritmul lor îşi revine, deci se scurtează timpul în care aceşti oameni se reorganizează şi se adaptează la noua situaţie. Melatonina este un hormon pineal care există la toate vieţuitoarele, respectiv în lumea vegetală şi în lumea animală. A fost încercată şi la piloţi, şi la oamenii care lucrează în ture. Este unul dintre hormonii asupra căruia nu avem studii clinice făcute pe populaţii largi, astfel încât să spunem exact în ce doză trebuie să fie luată de fiecare om. Însă este unul dintre medicamentele care se foloseşte nu ca hormon, ci ca adjuvant de hrană. În unele ţări este extrem de folosit mai ales pentru reechilibrare, după traversarea fusurilor orare.

Ce se întâmplă cu persoanele care se culcă la ore târzii?
Cei care se culcă la ore târzii au tulburări de adaptare. Deocamdată nu s-a stabilit că se pot îmbolnăvi dacă au acest program. Dar, când sunt în schimbare de tură, le scade randamentul, adică rezolvă mult mai greu nişte probleme până se adaptează la noul stil. Asta afectează mai ales activitatea managerială. Bineînţeles că există şi o mare deosebire între unii şi alţii, însăşi nevoia de somn a unui om este foarte diferită şi nu s-a stabilit până acum o corelaţie între câte ore doarme cineva şi ce performanţă are, pentru că randamentul, performanţa este ceea ce poţi să faci în unitatea de timp. Şi dacă îţi afectează cineva nivelul de performanţă, degeaba îţi dă timp.

Un gând pentru cititori
Consider că popularizarea cunoştinţelor medicale generale şi a celor despre hormoni şi glandele endocrine este extrem de utilă pentru a ajuta populaţia să evite tulburările de adaptare şi să înţeleagă mai bine cum să-şi organizeze viaţa eficient, cum să-şi folosească mai bine energia de-a lungul unei zile şi cum să colaboreze optim cu corpul medical, în general, şi cu endocrinologii, în special.

PUBLICITATE

Influenţa glandelor endocrine în viaţa de zi cu zi



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.