Dr. Gheorghe Jurj este medic primar medicină generală şi medic homeopat

Aşa se face că în homeopatie există curente, şcoli, mici „-isme” care îşi afirmă şi apără cu pasiune punctele de vedere. Unul dintre punctele centrale care este prilej de dispută este în legătură cu “dacă” şi “cum” se pot asocia remediile.

În faţa polipragmaziei alopatiei timpului său, care amesteca fără noimă medicamente cărora nu li se ştiau toate efectele şi mai ales consecinţele interacţiunilor dintre ele, Hahnemann a adoptat o atitudine restrictivă dar ştiinţifică. El nu administrat decât un singur remediu odată, după o serioasă analiză a simptomelor, pentru a vedea modul de reacţie al organismului.

Nu este mai puţin adevărat că la un moment dat, în jurul 1830, Hahnemann a fost încântat de rezultatele lui Aegidi care a folosit două remedii în acelaşi timp şi chiar vroia să includă această posibilitate în a 5-a ediţie a Organonului dar a renunţat în faţa protestelor confraţilor care vedeau în acesta deschiderea în homeopatie a drumului către polipragmazie.

Este însă cert ca Hahnemann a folosit alternanţa de remedii (de ex Cuprum şi Veratrum în epidemia de holeră) dar mai ales succesiunea rapidă a două sau trei remedii, în cazurile în care tabloul clinic o făcea necesar. După tentativa din 1830, el a folosit însă cu consecvenţă administrarea unui singur remediu odată, deşi remediile se puteau succeda frecvent.

Direcţia care se revendică de la Hahnemann în această modalitate s-a denumit „homeopatie clasică” sau unicism şi reprezintă idealul celor mai mulţi homeopaţi.

Tot de la Hahnemann se revendică şi pluralismul, mult folosit de şcoala franceză de homeopatie (şi de mulţi homeopaţi români), care administrează remedii succesiv şi alternativ, pe o perioadă determinată de timp. Există multe variante de pluralism, cu mai multe sau mai puţine remedii, administrate pe criterii diferite: se administrează un remediu tipologic, remedii cu tropism tisular, remedii pentru anumite cauzalităţi, etc.

Uneori se fac strategii întregi a căror scop este eliminarea nivelurilor de perturbare stratificate care reprezintă „baraje” ce trebuie înlăturate succesiv (ca in homotoxicologie sau în varianta Dr. Elmiger).

Din necesităţi practice, a luat naştere şi complexismul în care mai multe remedii, de obicei în diluţii mici, sunt puse împreună pentru a forma un preparat complex cu indicaţii punctuale, în scop de drenaj sau privind anumite simptome bine definite.

Complexismul este la limita alopatiei pentru că izolează anumite simptome ţintă pe care încearcă să le amelioreze; poate fi un început pentru medicii alopaţi care, fără să aibă mare experienţă în homeopatie, simt nevoia să îşi trateze pacienţii altfel; rezultatele sunt statistice, dar complexismul poate fi folosit de către pacienţii care nu pot face un consult homeopatic imediat (la aşa numitele „prescrieri la telefon”) sau ca terapie de drenaj care să pregătească pacientul pentru remedii cu acţiune mai profundă.

“Dacă” şi “cum” se pot asocia remediile

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.