Dr. Gheorghe Jurj este medic primar medicină generală şi medic homeopat

Nemulţumit de metodele barbare ale medicinii timpului, printre care purgaţia şi sângerarea erau la loc de frunte şi în care se administrau amestecuri de substanţe cărora nu li se ştiau toate efectele, Hahnemann a căutat să găsească principii ferme pe care să se bazeze practica medicală.

Traducând Materia Medicală a lui Cullen (o autoritatea a vremii) el a observat o inadvertenţă în ceea ce priveşte simptomele produse de coaja arborelui de China şi s-a hotărât să experimenteze efectele acesteia pe el însuşi. Rezultatele le-a notat cu minuţie şi a observat că această substanţă poate provoca simptome asemănătoare febrelor intermitente pe care le vindecă.
Astfel au apărut primele două –şi cele mai importante – dintre principiile noii sale doctrine: principiul experimentării pe omul sănătos al efectelor diferitelor substanţe şi principiul similarităţii. Hahnemann a fost un om de ştiinţă, medic şi gânditor de o profundă originalitate; după el practica medicală nu se poate baza pe teorii ci doar pe fapte certe, rezultate ale unor experimentări făcute cu acurateţe; înainte de Claude Bernard el a folosit principiul experimentării, unul dintre eseurile sale de început numindu-se chiar „Medicina Experienţei” (1805).

Strădania de o viaţă a lui Hahnemann a fost aceea de a găsi principii raţionale ferme şi simple pentru practica medicală; acestea au fost publicate în opera sa capitală Organonul Medicinii Raţionale, editată în şase ediţii, în care se ocupă de toate aspectele homeopatiei.

Conform Organonului, idealul practicii medicale este „refacerea rapidă, blândă şi permanentă a sănătăţii sau, altfel spus, îndepărtarea şi anihilarea în întregime a bolii pe calea cea mai scurtă, mai sigură şi mai puţin dăunătoare„ [Organon, paragr.2, pag 77]

Pentru a împiedica reacţiile adverse stârnite de diferitele substanţe sau riscul intoxicaţiilor, Hahnemann a diminuat progresiv dozele folosite; iar după o perioadă a introdus scara centezimală de diluare, ajungând la aşa numitele doze infinitezimale. Ceea ce este esenţial în prepararea remediului homeopatic este faptul că la fiecare diluare are loc o scuturare energică, ritmică, prin care informaţia substanţei este reiterată asupra lichidului solvent. Astfel remediul homeopatic nu este doar o substanţă diluată ci una „dinamizată” sau „potenţată”, fiecare treaptă de diluţie fiind astfel preparată încât deşi substanţa diminuă, informaţia conţinută este transmisă mai departe.

Termenii în care se pot înţelege remediile homeopatice nu sunt moleculari ci informatici. Aşa cum diminuarea instrumentelor de stocare din informatică nu a dus la pierderea informaţiei (dimpotrivă astăzi cip-uri de memorie forate mici conţin informaţii imense), la fel remediul homeopatic în doze infinitezimale păstrează informaţia substanţei.

Christian Friedrich Samuel Hahnemann – creatorul homeopatiei

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.