37 vizitatori online |
Manifestările virozei respiratorii în sfera ORLViroza respiratorie reprezintă o afecţiune frecvent întâlnită în perioada rece a anului (lunile septembrie – aprilie) mai ales la copiii preşcolari şi la şcolarii din clasele I-IV. de Totu Liliana |
 |
 |
 |
 |
 |
Totu Liliana este medic specialist ORL, Clinica Medicover-Cluj-Napoca.
Astfel, un copil aflat în primii ani de grădiniţă poate prezenta până la 6-8 şi chiar 10 infecţii virale pe an. Viroza respiratorie este dată de aproximativ 250 de virusuri, dar cel mai adesea sunt incriminate rinovirusurile.
Micul pacient poate prezenta:
– febră;
– obstrucţie nazală;
– respiraţie orală;
– rinoree (secreţii nazele apoase sau mucoase);
– strănut;
– reducera sensibilităţii gustative şi olfactive (atenuarea gustului şi a mirosului);
– odinofagie (durere în gât în momentul deglutiţiei);
– tuse;
– otalgie (durere la nivelul urechilor).
Adenoidita acută sau inflamarea pachetului de vegetaţii adenoide (a polipilor copilului) este cel mai frecvent tip de etiologie virală. Există şi adenoidite cu cauze bacteriene (streptococi, stafilococi, pneumococi) dar, de cele mai multe ori, infecţiile bacteriene sunt supraadăugate infecţiei virale (virusul „pregăteşte terenul“ pentru bacterii). Adenoidita acută se manifestă în mod diferit la sugar, şi la copilul mai mare.
Astfel, la sugar debutul este brusc, cu febră ridicată (39-40 ºC), agitaţie, uneori convulsii (datorate febrei ridicate), polipnee (respiraţie rapidă şi superficială) şi chiar tulburări de ritm respirator. Febra evoluează trei-patru zile, iar obstrucţia nazală şi rinoreea împiedică suptul, ceea ce duce la scăderea ponderală a sugarului.
La copilul mai mare, simptomatologia este mai atenuată, cu febră sau subfebră, obstrucţie nazală, complicaţii otice (otite seroase sau chiar supuraţii otice). Se mai poate menţiona aici şi adenoidita acută, prelungită cu obstrucţie nazală, secreţii nazale muco-purulente, subfebrilitate, scădere ponderală şi paliditate.
Tratamentul adenoiditelor acute este profilactic (previne îmbolnăvirea) şi curativ (tratează infecţia deja apărută).
Tratamentul profilactic presupune:
– îngrijirea corectă a copilului;
– reţinerea acasă a copilului bolnav (nu trebuie trimis în colectivitate în perioada de stare a bolii);
– alimentaţia corespunzătoare;
– combaterea malnutriţiei;
– tratarea corespunzătoare a afecţiunilor cronice.
Tratamentul curativ presupune:
– hidratare corespunzătoare, mai ales în puseele febrile;
– dezinfectante şi vasoconstrictoare locale nazale;
– aspiraţie nazală a secreţiilor, eventual (dacă sunt mai consistente) după înmuierea lor cu soluţie salină (Marimer, Sterimar);
– administrarea de antitermice (Panadol, Calpol, Nurofen);
– antibioticoterapie în cazurile selecţionate de medicul pediatru sau de ORL-ist.
ATENŢIE!
Se exagerează cu prescrierea de antibiotice la copil!
Infecţia virală NU se tratează cu antibiotice, ci doar suprainfecţia bacteriană. Copilul nu trebuie „bombardat“ cu antibiotice de la primele semne de răceală, ci trebuie lăsat să „ia cunoştinţă“ cu diferiţi germeni şi să-şi creeze imunitate. Dacă acest lucru nu se va întâmpla în perioada preşcolară, atunci copilul va suferi frecvent de aceste îmbolnăviri în primii ani de şcoală, cu consecinţe corespunzătoare (absenteism, pierderea „startului“ în primul an de şcoală etc).
| « inapoi [adauga articol] | Articol vizualizat de 8895 cititori |
|
|
PUBLICITATE |
