![]() |
Succesul şcolar al copilului şi conştiinţa de sineFiecare părinte conştiincios îşi doreşte ca micuţul lui să aibă parte de o cât mai bună instrucţie şi educaţie pentru a reuşi cât mai bine în viaţă. de Irina Petrea |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Psiholog si realizator TV
Din aceasta perspectiva, succesul scolar al copilului devine o miza importanta. Multi parinti cred ca performantele scolare depind de inteligenta copilului, profesionalismul cadrelor didactice, dotarea scolii, accesul la carti, manuale, computer, internet. Specialistii sunt insa de parere ca starea emotional-afectiva, alimentatia si somnul sunt factorii principali.
Argumentele stiintifice dovedesc ca gandurile negative afecteaza profund sistemul nostru limbic si ne provoaca probleme la acest nivel. (De aceea, este atat de important sa invatam sa gandim pozitiv!). Stresul, starea emotionala negativa ne impiedica sa luam cele mai bune decizii, ne afecteaza judecata si memoria, precum si capacitatea de a invata. Problemele cele mai grave apar insa atunci cand stresul si anxietatea copiilor nu au legatura cu scoala, ci cu familia. Exista aspecte-cheie de care depind starea emotional-afectiva si succesul scolar al unui copil: constiinta de sine, gestionarea starilor de spirit, motivatia, empatia si abilitatile sale sociale.
Constiinta de sine este abilitatea de a-ti intelege propriile stari, ganduri si sentimente, puncte forte si slabiciuni, plusuri si minusuri. Copilul are nevoie sa stie ca, uneori, e normal sa aiba emotii negative carora trebuie sa le faca fata in mod pozitiv, sa nu reactioneze exagerat in situatii neplacute si sa inteleaga ca nu e sarcina altor persoane sa ii rezolve problemele. Altfel, risca sa se deprime, sa devina anxios, sa se comporte agresiv, sa devina anorexic sau, dimpotriva, bulimic.
Cum sa dezvolt constiinta de sine a copilului meu?
- incerc sa-l ajut sa identifice si sa recunoasca emotii si stari diferite.
- il incurajez sa-si exprime cat mai des gandurile si sentimentele despre el insusi si despre ceilalti, despre prieteni, colegi, profesori, familie, cunoscuti, despre propriile experiente de zi cu zi.
- incerc sa rezonez cu copilul meu in plan afectiv.
- accept starile si experientele de viata ale copilului meu asa cum sunt.
- imi exprim in cuvinte cat mai des emotiile si starile prin care trec.
- incerc sa-l ajut sa inteleaga ca e normal sa aiba emotii diferite, chiar contradictorii in acelasi timp.
- disociez sentimentele, emotiile copilului de faptele si comportamentul lui (care pot fi in regula sau nu, dezirabile sau nu).
- mesele in familie sunt un prilej minunat de conversatie si de a-l ajuta pe copil sa inteleaga ce ii place, ce ii displace, ce isi doreste etc.
- tin minte ca orice copil isi exprima mai usor emotiile si starile prin care trece prin atitudine si comportament decat prin cuvinte.
| « inapoi [adauga articol] | Articol vizualizat de 3268 cititori |
| PUBLICITATE |





27 vizitatori online










