Tudor Ciuhodaru este Medic Primar, şeful UPU de la Spitalul Clinic de Urgenţe „Sfântul Ioan“, Iaşi.

Alţi doi pacienţi de 46 si 20 de ani au ajuns în stare critică în urma tentativelor suicidare legate de vulnerabilitatea socială. Constatăm că numărul acestora e în creştere, iar programele de prevenţie sunt ca şi inexistente precum şi centrele de criză.

Considerăm prioritar înfiinţarea acestor centre de criză în special în regiunile cu risc suicidar crescut datorită conditţiilor economice precare. Rezultatele studiului pe care l-am efectuat în Iaşi precum şi harta suicidului constituie un argument suplimentar pentru rezolvarea acestei probleme de sănătate publică. Considerăm că fenomenul suicidar este strâns legat şi de abuzul de substanţe şi de aceea elaborăm în cadrul unui proiect european un model de guvernanţă clinică în acest domeniu pentru coordarea politicilor de sănătate.

Suicidul nu mai reprezintă de mult o problemă strict individuală. Prin natura sa a devenit o problemă de sănătate publică, reprezentând un test asupra stării de sănătate psiho-relaţională a unei comunităţi şi un indicator preţios al acesteia. Prin implicaţiile şi complicaţiile sale, suicidul reprezintă atât o problemă importantă de sănătate publică, cât şi un eşec socio-medical.

Numărul mare de cazuri de suicid a atras atenţia specialiştilor. După rapoartele OMS, se sinucid aproximativ 2000 de persoane/zi şi un milion/an. Ultima raportare a OMS privind rata globală a suicidului în lume este de 25 0/0000, pentru bărbaţi şi 6 0/0000 pentru femei. În afara discrepanţei dintre cele două sexe în ceea ce priveşte frecvenţa suicidului se constată şi o dinamică extrem de diferită a fenomenului pe parcursul a 50 de ani între 1950 şi 2000, perioadă în care se constată o creştere constantă şi accentuată la bărbaţi şi o evoluţie extrem de lentă la femei.

La nivelul Europei sinuciderea reprezintă principala cauză de deces produs prin injurii intenţionate şi neintenţionate adică 21% din totalul acestora şi în acelaşi timp reprezintă mai mult de jumătate din totalul injuriilor intenţionate, depăşind de două ori mai mult, rata heteroagresiunilor şi de 10 ori mai mult, rata leziunilor produse în războaie.

Evaluarea statistică a tentativei suicidare poate fi dificilă şi în cazurile în care persoane cu tentative suicidare în antecedente, le neagă datorită sentimentului de ruşine şi vinovăţie. Aceste cazuri se sustrag statisticilor, rămânând în acelaşi timp potenţiali viitori sinucigaşi. De aceea, metodologia de prevenţie a suicidului trebuie să includă şi abordarea unor astfel de cazuri, ce pot fi mai serioase decât tentativele cunoscute. Dacă punem în discuţie situaţia statală mondială, după schimbările politice ce au marcat anul 1989 la care s-a aliniat şi ţara noastră, constatăm că înrăutăţirea condiţiilor de viaţă a avut ca efect o curbă ascendentă a tot mai nume­roaselor acte sinucigaşe cu care se confruntă societatea. Nesiguranţa zilei de mâine, lipsurile materiale, incertitudinea unui loc de muncă, tranziţia spre o economie care necesită o readaptare a individului şi, nu în ultimul rând, disoluţia auto­rităţii instituţiilor fundamentale ale statului, sunt tot atâtea motive să-1 împingă pe subiect în intimitatea ideilor sinuci­gaşe. Cazurile în acest sens abundă, numărul sinuciderilor în ţara noastră fiind în creştere.

Frecvenţa cazurilor de suicid a crescut în România în anii 1990, faţă de 1980, cu 20% (104). Între 1990 şi 2004 rata a crescut iar cu 30% per total cu diferenţe semnificative între sexe. Adică în timp ce pentru femei s-a înregistrat o foarte uşoară scădere, pentru bărbaţi rata aproape că s-a dublat. De fapt creşterea s-a produs în cea mai mare parte a ei între 1990 şi 1995, după aceasta perioadă şi până în 2004 înregistrându-se un platou. În 2004 rata suicidului în Romania a fost de 12,5 %ooo cu o rata pentru bărbaţi de 21,5 iar pentru femei de 4.

Numărul de cazuri de suicid finalizate cu deces reflectă doar o mică parte a impactului care îl reprezintă comportamentul suicidar. Sunt mult mai multe persoane care sunt spitalizate, ca rezultat a unei tentative de suicid nefatale decât cele cu consecinţe fatale şi un număr şi mai mare de persoane sunt tratate în ambulator sau se poate ca nu toate injuriile rezultate în urma actului suicidar sa fie tratate
La tineri, rata suicidului este în continuă creştere .De asemenea, a scăzut vârsta producerii acestui fenomen cu mai mult de 10 ani, înregistrându-se acest fenomen chiar la copii.

Expunerea la acte suicidare în familie sau la persoane din anturaj contribuie în bună măsură la perceperea acestui act ca o manieră adecvată de reacţie la apariţia unei situaţii dificile, reprezentând una din cauzele de creştere a incidenţei actelor autolitice la tineri Cauzele cele mai frecvent incriminate la tineri ar fi depresia, consumul de droguri, tulburările de comportament, mai ales cele asociate cu agresivitate mare, disoluţia familiei nucleare şi disponibilitatea succesivă a armelor de foc.

Din punct de vedere strict medical, o tentativă suicidară trebuie privită ca un act de autoagresiune iniţiat în scop autodistructiv, indiferent de natura sa vagă sau ambiguă. Câteodată, intenţia poate fi dedusă din comportamentul persoanei, respectiv al pacientului.

PUBLICITATE

Cazuri de suicid la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfantul Ioan" din Iasi



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.