Soarta (karma?) a făcut să mă întâlnesc cu un medic de familie din China, venit şi el la un congres anual al medicilor de familie, tot la Hong Kong. Mister D.B.G. (ca să-i zic numele pe scurt)  m-a auzit vorbind de psihologie şi  de conştiinţă în timp de urcam către mănăstirea celor 1000 de Buddha. DBG nu mergea însă la mănăstirea cea mare din vârful muntelui, ci la una mai mică. Şi nu ca să se roage, ci... ca să ducă de mâncare la câinii de acolo. Din vorbă în vorbă, ne-am oprit cu el la templul unde mergea. Şi unde aproape o oră am discutat cu el şi cu părintele Yuang despre buddhism şi despre viaţa de zi cu zi din buddhism.

M-a surprins în mod plăcut naturaleţea cu care cei doi discutau despre boală, despre moarte şi despre familie. Boala face parte din viaţa cotidiană a buddhistului. Morţii fac şi ei parte din viaţa de zi cu zi. Poate nu ştiai, templele buddhiste au un loc special unde pun mici bucăţi de lemn cu poza şi/sau numele morţilor. Şi unde găseşti permanent flori şi fructe proaspete. Diferenţa faţă de creştinism e izbitoare. E o bucurie pe care o simţi când intri în acea încăpere, total diferită de sentimentul apăsător din locul “Pentru morţi” din bisericile creştine.

Acolo, la buddhişti, morţii nu sunt ceva apăsător, ci mai degrabă fac parte din marea familie a fiecăruia, împreună cu cei vii şi cu toate animalele de pe lângă casă. Mai în glumă mai în serios, DBG îmi spune că unul dintre câini s-ar putea să fie copilul meu, sau chiar eu aş putea fi un câine de pe lângă templul buddhist. Normal că eram familiarizat cu credinţa lor legată de reîncarnare, dar acolo, la faţa locului, pare altfel...

Această naturaleţe de a privi viaţa este prezentă şi în abordarea bolilor. Boala este ceva normal, atâta vreme cât nu urmezi căile naturale de existenţă. Dacă nu mănânci corect te îmbolnăveşti, dacă nu ai o viaţă relaţională sănătoasă te îmbolnăveşti, dacă nu faci orice lucru “corect” te îmbolnăveşti. Calea “corectă”  este descrisă destul de clar în toate tratatele buddhiste. Dar nu numai la ei, ci şi la noi în creştinism avem reguli clare. Marea, imensa diferenţă este naturaleţea (că nu am găsit alt cuvânt mai bun) cu care este privită boala.

Nu acţionezi corect, te îmbolnăveşti. Relaţia cauză-efect este clară! Poate din această cauză medicul de familie de care vă spuneam, Mr. D.B.G., aducea mai degrabă a preot decât a medic... Da, parcă semăna a preot... Şi ce-i mai ciudat, că la ei, odată ce te-ai îmbolnăvit, nu poţi arunca vina pe mâncare, sau pe  alţii, că doar ştii din copilărie că boala e doar un semnal de alarmă!

PUBLICITATE

Buddhismul şi un medic de familie chinez



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.