36 vizitatori online |
De ce merită să ne lăudăm cu UlcosilvanilulPropaganda patriotică a făcut din dr. Ioan Puşcaş un erou-model al societăţii din acea vreme, după ce americanii s-au trezit că, deşi au oferit 2 mil. de $, nu au reuşit să cumpere formula anti-ulcer. de Ovidiu Brazdău |
 |
 |
 |
 |
 |
Ovidiu Brazdău este psiholog, lector universitar la Facultatea de Psihologie a Universitatii Ecologice din Bucuresti.
Deşi nu pretind că înţeleg de ce a refuzat această super-ofertă, nu-mi pot scoate din cap o întrebare: Dacă accepta oferta? Ar mai fi fost doctorul Puşcaş un erou-model timp de peste 20 de ani sau s-ar fi pierdut în amalgamul de cercetători americani? Sau ar fi devenit un Francis Crick şi am fi avut un laureat Nobel? Pentru mine e destul de vizibil că descoperirea tratamentului pentru ulcer merita un Nobel... din păcate, potenţialul laureat se plimba în caleaşcă de aur prin Şimleu Silvaniei, nu prin New York. Ceauşescu i-a oferit lui o şansă, nesperată, de a străluci social şi politic în propria ţară.
Chiar dacă strălucirea în lumea ştiinţifică este departe de a fi apus, se pare că politicul şi ştiinţa nu se împletesc decât în sistemele socialiste. Pragmatismul american nu foloseşte eroii decât când poate scoate un ban de pe urma lui. Şi mă gândesc de ceva vreme, cei 2.000.000$ în anii ‘70 înseamnă acum cam 10.000.000 de dolari. Câţi bani ar fi scos timp de 20 de ani American Cyanamid, dacă i-a oferit doctorului Puşcaş 2 milioane? Să zicem câteva sute de milioane? Pe mine mă şochează nu neapărat valoarea ofertei, ci modul cum au pus problema managerii companiei americane: cu 2 milioane de dolari putea plăti sute dacă nu mii de tineri cercetători, să facă studii timp de câţiva ani buni, ca să găsească formula magică.
Cred că au văzut potenţialul real al unui monopol asupra tratamentului ulcerului, timp de câţiva zeci de ani. România a vândut câteva milioane de cutii de Ulcosilvanil, dar eu cred că SUA ar fi vândut sute de milioane în anii ăştia. Clar, eu aş fi rămas în State la o aşa propunere. Dar cine ar refuza acum o asemenea ofertă? Dar cine ar fi refuzat-o atunci?... Clar, mi-e greu să înţeleg cum funcţionează geniile şi ce-i mână pe ei în luptă, “ca să zic aşa” (nu-i aşa că e minunat acest tic de exprimare, aflat acuma la mare cinste între colegii mei din TV?). Dar să revin, chiar m-am străduit să îmi dau seama de ce nu a rămas doctorul Puşcaş acolo... Să fie doar inima de român? Şi totuşi, s-a întors într-o ţară în care a făcut şi puşcărie...
Întreb însă acum, la 36 de ani de la descoperirea magicei substanţe, de ce nu l-am propus până acum pentru premiul Nobel? Ce mare scofală a făcut Orhan Pamuk pentru omenire? De ce magicianul care a vindecat ulcerul nu a fost nici măcar nominalizat? Poate nu-i pierdut încă timpul?
| « inapoi [adauga articol] | Articol vizualizat de 1080 cititori |
|
|
PUBLICITATE |
