Gina Gheoca este psihoterapeut, Preşedinte Asociaţia Română de Psihologie Transculturală, Managing Partner Scientific American Mind Romania, Equity Partner & Executive Editor Reţeaua Info-Sănătate.

Suntem la Conferinţa Naţională “Pacientul - înainte şi după Transplant”...
Da, aceasta s-a desfăşurat într-un context aniversar pentru că asociaţia noastră a împlinit 15 ani de la înfiinţare. Conferinţa a vizat 3 segmente: pretransplant, transplant şi postransplant. Am urmărit să cuprindem întreaga problematică a pacienţilor de la depistarea bolii şi până la momentul actual, atât prin prezentări cât şi prin structură. Problemele de sănătate apar pe diferite complicaţii şi este necesar în permanenţă un contact cu medicii, cu specialiştii noştri.

Câţi membri are ATR?
În asociaţie avem aproximativ 1400 de membri care provin de la toate tipurile de transplant: ficat, cord şi plămâni. Ponderea cea mai mare a membrilor asociaţiei noastre o reprezintă, bineînţeles, cei care au efectuat transplant renal. Transplantul pulmonar se efectuează încă în străinătate.

Cum vă descurcaţi cu medicamentele?
Deocamdată, cu medicamentele aş putea spune că stăm bine, deşi în decursul timpului am avut diferite discontinuităţi în aprovizionare şi a trebuit ca de fiecare dată, noi, cei din conducerea asociaţiei, să facem în aşa fel încât colegii noştrii să nu sufere din niciun punct de vedere. Astfel, s-a recurs la chete colegiale, adică s-au împrumutat medicamente între colegi pentru ca viaţa şi sănătatea lor să nu aibă de suferit. În felul acesta am putut preveni unele nenorociri.

Ce veţi face în acest sens?
Demersul este lung şi anevoios, dar trebuie să-l facem cât mai rapid. Încercăm să forţăm puţin lucrurile pentru că nu putem aştepta până când vom fi primiţi în audienţă. Patologia, situaţia noastră nu poate aştepta.

Cum e comunicarea dintre dvs. şi medici?
Aş putea spune că este o colaborare bună dar trebuie să o mai perfecţionăm. Dorim să creionăm, împreună cu Fundaţia Naţională pentru Transplant, anumite proiecte, anumite acţiuni, demersuri pentru a consolida această relaţie.

Cât se aşteaptă pentru un transplant?
Sunt colegi care aşteaptă de ani de zile şi n-au şansa să fie chemaţi pentru transplant, sunt pacienţi care au aşteptat numai două luni până au primit rinichi. Lista de aşteptare nu presupune şi o ordine a transplantului propriu-zis. Lista de aşteptare se face pentru a fi cuprins în baza de date. Dacă există şansa ca donatorul aflat în moarte cerebrală să fie compatibil cu cineva, nu se ţine cont de poziţia de pe listă. Acesta este criteriul primordial şi necesar. Mai este şi după norocul fiecăruia, după Cel de Sus...

Ce planuri de viitor aveţi?
Măreţe, aş putea spune. Avem în vedere toate aspectele, în special cele privind nevoile de protecţie socială ale pacienţilor transplantaţi pentru că în actualul context şi pe fondul crizei sunt mulţi colegi de-ai noştri în mediul rural, în zone care sunt mai puţin dezvoltate economic care-şi găsesc mai greu un loc de muncă. Noi ne-am gândit şi am transpus deja în practică nişte proiecte cu finanţare europeană, de protecţie economico-socială. Avem 2 astfel de proiecte, unul este făcut împreună cu DSP Vâlcea. Avem în vedere şi îmbunătăţirea calităţii vieţii pacientului, vrem să desfăşurăm şi o campanie prodonare mai fermă....pentru că au existat şi există informaţii greşite, altele chiar denigratoare, care afectează şansa celor care sunt înscrişi pe listele de aşteptare de a efectua un transplant. Aceasta este o constatare rezultată din campaniile prodonare pe care noi le-am desfăşurat.

PUBLICITATE

ATR, 15 ani de la înfiinţare



Comentarii

Adauga comentariu »

Comentariu
Introdu codul alaturat

Momentan nu exista comentarii.